Varga Attila vorbește despre cartea care spune povestea fascinantă a creatorului Hollywood-ului Transilvan

Istoricul Varga Attila a vorbit cu AperiTIFF despre volumul lansat în cadrul festivalului „Istoria filmului mut şi a cinematografelor din Transilvania-Banat – (1896-1945) scrisă de Lajos Jordáky”.

AperiTIFF: Anul acesta aţi lansat o carte legată de cinematografia mută din Banat și Transilvania. Ce ne-ați putea spune despre acest proiect?

Varga Attila: Întâi de toate aş dori să mărturisesc faptul că acest amplu proiect dedicat istoriei filmului din Transilvania şi Banat, de la finele veacului al XIX-lea şi până în 1945, îşi propune să familiarizeze publicul de limbă română cu această poveste fascinantă referitoare la începuturile industriei de film în Transilvania şi Banat, iar apoi cu maniera în care această industrie a evoluat între cele două conflagraţii mondiale, totul pe baza fondurilor de documente care au fost descoperite în arhive din ţară şi străinătate: Bucureşti, Budapesta, Viena şi, mai presus de toate, celebra arhivă a Casei de Film Pathé din Paris. Aceasta care conţine informaţii preţioase despre începuturile industriei transilvane de film, respectiv activitatea deschizătoare de drumuri a lui Janovics Jenő, creatorul Hollywood-ului Transilvan. Eu şi colegii mei de la Institutul de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române, cel mai vechi institut de istorie din România, dar şi cu colegii de la Oxford, cu care institutul nostru a încheiat deja un parteneriat, şi, fireşte, în colaboare cu TIFF, ne propunem să valorificăm, întâi de toate, sursele principale de arhivă, dar şi munca unor temerari precum Jordáky Lajos, cel al cărui manuscris l-am prezentat la Tifftalks. Noi considerăm faptul că filmul şi istoria sa reprezintă o veritabilă comoară pentru cultura transilvăneană, pentru istoriografie, prin urmare nu avem voie să neglijăm sursele primare de arhivă care trebuie publicate integral în limba română, ca să înţeleagă majoritatea publicului din România, dar şi în limba maghiară şi engleză, tocmai ele ca să fie accesibile şi celor care nu locuiesc aici, dar vor să afle informaţii despre acest subiect. Cu alte cuvinte, dorim ca istoria filmului transilvănean şi sursele sale de bază să ajungă la cât mai mulţi, iar bariera de limbă să nu mai constituie un impediment în aprofundarea acestui capitol fascinant din istoria şi cultura Transilvaniei.     

2. Ce anume v-a atras la acest subiect?

Nu pot să nu mărturisesc aceea că am învăţat să mă apropii de acest subiect şi încă învăţ să o fac…Un model pentru mine este chiar Jordáky Lajos care, în perioada 1957-1974, a lucrat  la Institutul de Istorie al Academiei Române, acolo unde lucrez şi eu acum. Din păcate nu l-am cunoscut pe Jordáky Lajos personal, dar i-am cunoscut familia care ne-a oferit şi acordul în vederea publicării manuscrisului despre istoria filmului transilvănean, aşa cum autorul l-a conceput acum mai bine de jumătate de secol. Eu personal am găsit în Jordáky Lajos pe acel intelectual maghiar de înalt nivel, în fapt eruditul care a cunoscut metodologia de cercetare istorică, dar nu s-a oprit doar la istorie, ci a excelat şi în alte domenii importante precum: sociologie, economie, filozofie, teatru, operă, presă etc. Dar mai presus de toate, el a gândit, a vorbit şi a scris cursiv nu doar în limba maghiară, ci şi în limba română. Nu am întâlnit mulţi istorici care să exceleze la acest capitol. În plus îl admir pe Jordáky Lajos şi pentru deschiderea lui interdisciplinară, pentru coerenţa discursului şi felul atractiv în care a ştiut să scrie. Citindu-i şi prelucrându-i manuscrisul despre istoria filmului, m-am simţit mult mai atras de acest subiect. Am văzut mai clar cam ce s-a făcut până acum, dar, mai presus de toate, ceea ce mai trebuie făcut. Şi atunci ca să revin la întrebare… ce anume m-a atras la acest subiect…aş spune că sunt două aspecte: cum trebuie să abordezi un asemenea subiect, iar mai apoi ce să faci cu el… Legat de primul aspect, eu cred că acest subiect trebuie abordat, raportându-te la sursele primare de arhivă. Fără arhive, nu avem istorie serioasă, ci doar poveşti despre istorie. Ce să faci cu un asemenea subiect? Exact ce a făcut şi Jordáky Lajos…Nu a scris doar pentru unii, ci pentru toată lumea. A învăţat să se exprime de aşa manieră încât să-l înţeleagă oricine. Eu spun că şi aceasta este o artă de a dărui. Cine ştie să dăruiască cu generozitate poate crede că a început să înveţe să fie stăpân pe măiestria sa profesională.   

3. Ne-ai putea oferi niște mici detalii picante din conținutul cărții?

Cu permisiuna Dvs. vă invit, în mod cordial, să parcurgeţi tot volumul! Veţi găsi, de la început până la sfârşit, o serie de informaţii incitante despre primele filme documentare, primele cinematografe din Transilvania, primii antreprenori care au investit în film şi în cinematografe, apoi date extrem de interesante despre marele Janovics Jenő şi începuturile industriei transilvane de film. Date generoase veţi afla şi despre Stelele Filmului Mut transilvănean, respectiv filmele în care aceştia au jucat astfel că, prin talent şi vocaţie, aceste Stele au fost şi veritabili „ambasadori” ai Clujului şi ai Transilvaniei pe alte continente. Un capitol fascinant este şi proiectul lui Janovics Jenő trimis Ministerului Învăţământului din Bucureşti, în anul 1935, prin care căuta să ajute la dezvoltarea industriei naţionale româneşti de film, convins fiind de faptul că filmul în sine ajută mult pe cei tineri să descopere mai bine geografia şi istoria propriei ţări. Cu alte cuvinte, dacă veţi privi această istorie a filmului transilvănean cu ochii celor care au trăit atunci, contribuind la dezvoltarea acestei industrii, veţi descoperi, cu bucurie, că tot ceea ce citiţi este mai mult decât fascinant…  

4. Cu voia ta, arunc un arc înapoi în timp. Cum a început pasiunea pentru cinematografie? Dar pentru filmul mut?

Trebuie să accentuez faptul că eu sunt istoric. D-na Angela Rus, co-editor al cărţii este tot istoric al Academiei Române, iar D-na Nina Moldovan, de asemenea editor al volumului, este unul din antreprenorii de succes ai comunităţii noastre. Cu alte cuvinte am închegat o colaborare interdisciplinară, întrucât pe toţi trei ne leagă şi pasiunea pentru film. Această pasiune se conturează când începi să citeşti, să aprofundezi şi, mai presus de toate, vrei să dai şi altora din tot ceea ce tu ai găsit. Pasiunea pentru film nu e ceva ce trebuie să ţii doar pentru tine. Ea are valoare când împărtăşeşti şi când îi permiţi să îţi deschidă noi orizonturi, deci inevitabil te îmbogăţeşte prin cunoaştere. A fost şi cazul nostru al celor trei editori. Ne-am implicat cu interes, am căutat să facem cât mai bine totul de aşa manieră încât un public cât mai larg să folosească şi să se bucure de munca noastră. Prin urmare îndrăznim să credem că suntem pasionaţi de ceea ce facem şi de ceea ce putem dărui comunităţii.

6. Că tot vorbim despre filmul mut, ne-ai putea oferi câteva titluri de filme mute care te-au inspirat de-a lungul vremii?

Îmi place foarte mult tot ceea ce Janovics Jenő a creat de-a lungul timpului. Sunt două filme despre care am citit mult şi continui încă să descopăr în arhivă lucruri noi. Mă gândesc la filmul „Escortata”/„A Tolonc” după piesa lui Ede Tóth, în regia lui Mihály Kertész (Michael Curtiz) şi „Grozăvia Lumii”/A Világrém” (1920), realizat în colaborare celebrul medic român Constantin Levaditi. Sunt două filme remarcabile despre perseverenţă, iubire, trădare şi speranţă. Cel din urmă film, din fericire, s-a păstrat până azi. Oricine îl vede nu doar că rămâne impresionat, mai mult, va căuta să descopere noi şi noi nuanţe. Este o dovadă în plus că munca lui Janovics Jenő şi  a echipei sale a fost şi rămâne una de referinţă.

7. TIFF ajunge anul acesta la un ceas aniversar, cea de-a 20-a ediție. Ce amintiri te leagă de festivalul nostru?

Îmi place la nebunie TIFF, sunt unul din fanii entuziaşti, iar faptul în sine că am putut, împreună cu colegele mele, să aducem la TIFF o carte despre istoria filmului mut transilvănean, în limba română, pentru publicul larg, a fost un privilegiu pentru mine, pentru colegele mele, dar şi pentru Institutul de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române. Pentru aceasta, îi mulţumim cordial  lui Tudor Giurgiu, lui Cristi Hordilă, dar şi întregii echipe. De altfel, anul viitor, dacă ne ajută bunul Dumnezeu, revenim la TIFF cu istoria cinematografelor din Cluj, tot ediţie critică cu semnătura lui Jordáky Lajos. Aşa ceva numai la TIFF se poate lansa….

8. Un gând de încheiere pentru fanii TIFF?

Sunt minunaţi şi dau multă culoare acestei urbe, ori de câte ori vin la Cluj pentru a savura filmele de la TIFF! Mulţumită şi lor, oraşul nostru este mai frumos şi mai animat! Poate şi de aceea comunitatea TIFF este unică şi de referinţă! Suntem mândri şi bucuroşi că facem parte din această comunitate!

Leave a comment

Your email address will not be published.