Regizorul Filip Jan Rymsza: „Când prezinți așa ceva audienței, te aștepți să se simtă inconfortabil și implicit ciudat”

Ieri s-a văzut la TIFF Anul țânțarilor, în regia polonezului Filip Jan Rymsza. Filmul explorează peripețiile analistului de pe Wall Street Richard Boca, în timp ce devine obsedat de tot mai multe detalii haotice care intervin în viața lui. Câștigătorul Bisato d’Or la cea de-a 77-a ediție a Festivalului de Film de la Veneția rulează și astăzi la TIFF de la ora 16:00 la Cercul Militar. Redacția AperiTIFF s-a întânit ieri cu tânărul regizor prezent în festival pentru a afla mai multe detalii despre controversata producție.

Anul țânțarilor prezintă un subiect inedit, neașteptat. Cum ați ajuns la el? Sau poate el la voi?

Căutam o poveste care se poate învârti în jurul unei locații. Am fost interest să creez ceva în afara unui gen tradițional sau convențional și în acea perioadă, prietenul meu, Mario, care este și co-scenarist, a avut un episod cu țânțari care i-au invadat apartamentul din LA. Mi-a povestit întâmplarea și i-am spus: „În asta e o poveste”. Și de-acolo ne-am pus pe treabă.

Filmul a avut deja premiera la Festivalul de Film de la Veneția. Cum a fost întâmpinat? Ce aștepări ai de la publicul tiffar?

Cred că e un lucru destul de general. Toată lumea, mai puțin experții în studiul țânțarilor, au o aversiune pentru ei. Ideea asta în sine, de a fi atacat de o mulțime de țânțari mi se pare foarte viscerală. Așteptările și reacțiile, mai degrabă, sunt universale. La Veneția a fost minunat. A fost acea ediție din perioada covid, deci foarte competitivă. Juriul ne-a oferit și un premiu pentru imagine și am fost super fericit.

Am remarcat că foarte mulți oameni, deopotrivă critici și public, au spus despre film că e ciudat (cu siguranță, nu într-un mod negativ). A fost o intenție premeditată?

Să îl fac ciudat? Nu. Neobișnuit? Cu siguranță. E vorba despre povestea în sine. Când prezinți așa ceva audienței, te aștepți să se simtă inconfortabil și implicit ciudat. E vorba despre personaj, situația în care se află și apoi despre aspectele vizuale și modul în care le pot exploata într-un mod unic. Am vrut să fac ceva imersiv, în care sunetul și imaginea să fie ele în sine o călătorie.

Cum te simți la TIFF, ce crezi despre atmosfera din festival?

E minunat. Îmi plac festivalurile care au loc în orașe universitare. Poți simți o vitalitate specifică, un entuziasm, o energie. Îmi place foarte mult și arhitectura orașului. Mă plimb pe străzi și văd peste tot indicatoare din festival și e minunat să vezi că un întreg oraș celebrează. Iubesc asta.

Leave a comment

Your email address will not be published.