Invitat special la TIFF 2019, lui Michel Gondry îi este dedicată o secțiune retrospectivă.
Spuma Zilelor/ L’écume des jours
Dacă Wes Anderson l-ar fi ecranizat pe William S. Burroughs ar fi rezultat ceva foarte similar cu filmul acesta. Dar pe Burroughs l-a ecranizat Cronenberg și pe Boris Vian îl ecranizează Michel Gondry. Cu Audrey Tatou (Chloe, cea care va muri pentru că are o floare care îi crește în plămâni) și cu Romain Duris (Colin, inventator de geniu și băiat de bani gata precum Batman și Iron Man) lucrurile sunt clare: s-au îndrăgostit și el încearcă să salveze (și să evite astfel imersarea totală în melodramatisme demne de romanele siropoase ale secolului XIX). Cu suprarealismul din romanul lui Vian și absurdistanul zglobiu din capul lui Gondry lucrurile sunt din nou clare: în anumite situații pot fi perfect complementare.
Arta viselor/ La science des rêves
Stéphane (Gael Garcia Bernal) se îndrăgostește de Stéphanie (Charlotte Gainsbourgh). Ăsta este filmul de dragoste, sincer și zburdalnic, cu toate gesturile mari și emoțiile enorme care vin la pachet cu o îndrăgosteală tinerească. Dar celălalt film, care există doar în capul lui Stéphane începe să bruieze supra-realist și videoclipist amorul celor doi. La fel cum visele lui se suprapun peste realitatea lor, videocliparul de geniu Gondry câștigă secvență după secvență mai mult teren în detrimentul regizorului Michel Gondry. Contactul cu visele contaminează, simbioza dintre estetica lo-fi de videoclip arty și secvențele unui film cu scenariu de-a dreptul clasic fascinează sufletele sensibile.
Un ghimpe în inimă/ L’épine dans le coeur
Michel Gondry își documentariază mătușa. Madam Suzette este pensionară, fostă învățătoare, genul acela rar dar banal de om bun care-a schimbat în bine câte ceva în viața celor din jurul ei. Nu-i vreo sfântă, nu-i vreun monument dar este centrul unui colaj familial, bricolat cu mari rețineri stilistice dar ocazional devălmășit întru supra-realisme campestre, cu copii din ciclu primari care primesc haine speciale pentru a fi invizibili și trenuri de jucărie care unesc între ele locuri și episoade disparate din viața Suzettei. Un film-portret cald și labirintic croit din arhive și povești, vise mărunte și incidente nu tocmai mărețe.
Microb și Gazolină/ Microbe et Gasoil
Microb este un tocilar micuț, crescut din scurt de-o familie burgheză. Pe Gazolină nu prea are cine să-l crească, dar s-a descurcat el, mai rebel din fire. Și prietenia lor pre-adolescentină face toți banii când o filmează, cu umor și candoare Michael Gondry. Însă atu-urile nu sunt doar umorul și candoarea. Gondry îi pune pe puști să bricoleze și șofeze o casă pe roți. Mă rog, mai mult un șopron automobilizat de inventivitatea celor doi. Un mini road movie despre prietenie și despre micile momente de cataclism ale oricărei adolescențe.
Noi și eu/ The We and the I
Teenage movie cu autobuz plin de tinerime multi-rasială din New York. E colorat, amuzant și absurd cum sunt și personajele. Este ultra-cablat la net și la street wear și la lipsa completă de ideologie a unei generații care-și trăiește plenar infatuarea. Și ascunde cât poate fricile și frustrările. Ultima zi de școală, ultimul mare party, excitement mult și conflictele inevitabile. Un punct de maxim interes pentru filmografia lui Gondry, care iese din supra-realisme și alocă spațiu unor personaje reale și existenței lor concrete. Racordurile cinematografice se fac aproape automat: Dazed & Confuzed și filmele lui Larry Clark. Dacă ar fi fost mai soft s-ar fi integrat în familia filmelor new yorkeze cu tineri mozaicați rasial gen Fame. Doar că nu-i soft, sunt pe acolo niște lucruri deloc grave dar și niște nasoleli din alea adolescentine care cumva știi că vor ricoșa.
Gramatica instinctului/ Is the Man Who Is Tall Happy? An Animated Conversation with Noam Chomsky
Epistemologie. Fenomenologie. Științe cognitive. Holocaust. Lingvistică. Toate discutate din off, din înregistrări audio de Gondry cu un accent francez superb și Noam Chomsky, cu vocea lui de intelectual old-school. Totul ilustrat cu animații d-alea experimentale, pe linia de demarcație dintre hypergraphics și diagrame non-explicative. Un experiment care ar putea fi denumit documentar, dar ar ridica nepermis de mult standardele vizuale și dispozitivele conceptuale ale documentarului. O conversație liberă despre libertatea de a gândi și libertatea de-a re-gândi teoriile despre gândire.