Oui, oui, Michel Gondry!

Astăzi ne este cunoscut, cel puțin la nivel vizual, efectul bullet time, adică acel moment înghețat, á la Matrix.  Îl vedem peste tot, de la reclame și videoclipuri, la pelicule de lung sau scurtmetraj, însă puțini știu că Michel Gondry este considerat unul dintre pionerii acestei tehnici (sau ai morphing technique, efectul prin care o imagine sau o formă fixă se transformă subtil în alta).

Alături de Spike Jonze și David Fincher, Gondry este unul dintre cei mai de succes regizori de videoclipuri, care au intrat și în lumea cinematografiei de lungmetraj.

Michel Gondry s-a născut în 1963 și a copilărit la Versailles. În tinerețe visa să devină pictor sau inventator, la fel ca bunicul său, Constant Martin (1910-1995, creatorul claviolinei – instrument muzical apărut în Franța). În anii ’80, înființează formația pop-rock, Oui Oui. Gondry a început să regizeze videoclipurile trupei, în care juca rolul de tobar – un soi de laborator de creație, în care deja se poate observa direcția universului său suprarealist.

Björk a fost unul din primii artiști care i-au solicitat o colaborare, pentru realizarea videoclipului solo pentru Human Behaviour. Au urmat Beck, Radiohead, Daft Punk, The White Stripes, The Vines sau Chemical Brothers.

Cel de-al doilea film al său, Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004), a primit premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu (Charlie Kaufman). Conceptul filmului, însă, a luat naștere cu câțiva ani înainte, mai exact în 1998, în urma unor discuții dintre Gondry și colaboratorul său, Pierre Bismuth. Acesta avea în minte realizarea unui experiment prin care amintirile cuiva ar putea fi șterse selectiv. Chiar dacă experimentul nu s-a materializat, ideea a rămas și Gondry i-a prezentat-o lui Charlie Kaufman. Cei doi se aflau deja la a doua colaborare de acest gen. Human Nature (2001) îi avea în distribuție pe Tim Robbins, Rhys Ifans și Patricia Arquette. Pe lângă Oscar, Eternal Sunshine of a Spotless Mind a mai câștigat un premiu BAFTA la aceeași categorie și la cea mai bună editare.

Următoarele filme, The science of sleep (2006), Be kind rewind (2008), The Green Hornet (2011), Mood Indigo (2013) întregesc universul suprarealist de „science-fantasy” al lui Gondry.  În 2006, ca urmare a filmului The science of sleep, regizorul francez a conceput o instalație artistică în New York, la galeria Deitch Projects din SoHo. În cadrul expoziției, publicul larg a avut posibilitatea să intre în contact direct cu recuzita folosită la filmări sau să vizioneze clipuri inedite și să afle povestea artefactelor expuse din viața personală a artistului.

Pasionat în egală măsură de științe exacte și de artele vizuale, Gondry a avut parte de o rezidență la prestigiosul Massachusetts Institute of Technology, între 2005-2006.  

Într-un interviu acordat revistei The Talks, Gondry se descrie astfel: „Oamenii se plâng de mine cum că aș fi imatur și chiar și eu cred despre mine că sunt așa câteodată. Dar dacă mă aflu într-o situație care îl implică pe fiul meu, sau pe actorii cu care lucrez, devin matur, pentru că trebuie să joc rolul de adult. Dar cred că e adevărat faptul că, până la urmă, creativitatea este foarte mult asociată cu o anumită formă de imaturitate.”

(citat original: People complain about me that I am immature, and I think I am sometimes immature. And sometimes when I have to deal with a situation with my son or deal with my actors I am mature because I have to be the adult. But it is true that creativity is very much associated with a certain form of immaturity. )