Irina Margareta Nistor

De vorbă cu Irina Margareta Nistor despre proiectul filme, desene animate și proiectul pe care l-a însoțit anul acesta la TIFF: cineconcertul România etnografică. Restituiri Dem Demetrescu, alături de trupa Foley’Ala.

Dintre filmele de anul acesta, care este preferatul dumneavoastră?

Deocamdată, din tot ce am văzut, While at war (r. Alejandro Amenábar). Ilustrează o perioadă despre care știm foarte puține. Am văzut și filmul pentru copii de ieri (n.r. Clubul copiilor urâți) și este fascinant. A fost proiectat în curtea Muzeului de Artă unde sunt mai multe expoziții. Apropo, expoziția despre Dem Demetrescu, curatoriată de Adrian Buga este extraordinară.

Cum a fost pentru dumneavoastră colaborarea cu trupa Foley’Ala?

Intervenția lor muzicală este ca o imagine, o regăsire a lui Dem Demetrescu, ca act prin care i se face dreptate. Lumea aproape l-a uitat. Trebuie să se știe că nu este doar un desenator pentru copii, este ceva mai complex. Cărțile sale au ajuns la generații întregi și sunt atât de ingenios lucrate și de atemporale încât puteau fi făcute și ieri.  

Ce ne puteți povesti despre experiența de a fi vocea proiectului?

O fac cu plăcere și vreau să îi îndemn… subliminal și pe ceilalți să vadă filme. Așadar…  subliminal, acesta este unicul meu scop. Acesta și faptul că e și felul meu de a trișa și de a trăi mai multe vieți. 

Vă uitați la desene animate?

Mă uit, îmi plac și am dublat o grămadă de casete. Îmi plac cu precădere cele clasice, dar poate-poate văd și câte un manga din când în când.

Dacă a fi să alegeți dintre Walt Disney, Gopo și Dem Demetrescu?

Este o alegere foarte grea, nu cred că pot alege, deoarece fiecare are cu totul alt gen. Aș alege să fie cunoscuți, să fie un muzeu în care să fie prezenți. Cred că trebuie un muzeu pentru Gopo, pentru că tot mai des lumea își imaginează că există doar o statuetă. Gopo era un star de-adevăratelea, un star cu un Palme d’Or, un star care ne-a dat aceste filme pentru copii, de exemplu Maria Mirabela, care a creat omulețul lui Gopo, care ne-a creat personaje, care a fost atât de generos cu noi încât cred că putem să avem și noi  măcar un strop de generozitate și să-i întoarcem momentele de fericire, de umor. Când spun umor mă gândesc la De-aș fi… Harap Alb (r. Ion Popescu-Gopo)

Care ar putea fi motivul pt ca care Gopo și Dem Demetrescu nu au ajuns mai cunoscuți?

În primul rând pentru că nu suntem în America, nu știm să ne iubim suficient trecutul. Dar li se întâmplă și altora, lumea uită și de Fellini sau de Ingmar Bergman de exemplu. S-au mai dat niște filme la televizor, dar lucrurile acestea se pierd. În schimb, în americanii au și o sărbătoare a recunoștinței. Personal, o sărbătoare a recunoștinței cinematografice.

Într-o lume dominată de tehnica digitală, cum îl putem readuce pe Dem în viața copiilor?

Cred că asta este responsabilitatea exclusivă a bunicilor. Un copil este foarte atent, chiar dacă în primă fază probabil va spune „este de pe vreme bunicii”, dar mai târziu își va aminti. Acest lucru mi s-a întâmplat cu Moș Nae. De la bunicii și părinții mei am aflat despre el și a rămas undeva într-un sertăraș. L-am redescoperit mai târziu și l-am „dat” mai departe. 

Care este ultimul desen animat vizionat?

Parisul vesel (r. Abe Levitow). Este și preferatul meu, și chiar l-am revăzut recent, cu dor Paris. Îmi place și pentru că este cu pisici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *