Fiii și fiicele deportării

Leontina Vatamanu aduce, pe ecranele TIFF, patru povești marcante ale basarabenilor forțați de către sovietici să-și părăsească satul, casa și copiii. Siberia in the Bones (Siberia din oase) vă provoacă să fiți alături de supraviețuitorii care au iertat, dar nu pot să uite. Un chirurg, un ctitor, o traducătoare și o femeie care a avut curajul să-și adune și să-și publice memoriile sunt considerați dușmani ai poporului la vârsta la care abia au învățat cine e „tăticul Stalin”. Ce înseamnă nenorocul de a te naște într-un timp și într-un loc în care a avea o moară poate duce la pierderea libertății? Cum ajungi într-o singură noapte de la un trai simplu, la a aduna spicele de secară rămase după seceriș pentru a supraviețui? În fața acestor orori, copiii stau pe scările casei cu păpușa ținută strâns în brațe. Nu știu ce să simtă când bunicii cu care locuiesc sunt urcați în camion și sunt duși „la gară”.

Nu știu ce să simtă nici când ei sunt cei care se urcă în camion, iar mama lor se ascunde în grajd, pentru ca ei să ajungă la orfelinat și nu în Siberia. Când ești plecat de ani buni atât de departe de locul în care te-ai născut, când te miri cât de reci au devenit iernile, nu numai frigul îți intră în oase, ci și Siberia. Atunci, numai trei lucruri încep să conteze. Familia, supraviețuirea și icoana pe care o ai mereu cu tine mereu. Rugăciunea de dimineață se transformă în „Doamne, ajută-mă să mă întorc la casa mea, apoi lasă-mă să mai trăiesc 3 zile”. Cuvinte spuse în fiecare noapte înainte de culcare, la geam. Ni se prezintă o paralelă între atunci și acum. Oamenii, chiar dacă nu au înțeles multe la momentul respectiv, nu se pot resemna. Copiii deportării spun și acum, în fața camerei de filmat, „Mamă, iartă-mă”, pentru că n-au reușit să o aducă înapoi acasă.

Siberia in the Bones (Siberia din oase) va rula miercuri, 5 august, de la ora 00:00, la Muzeul de artă. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *