Plasat într-un Donbass răscolit, care îşi aşteaptă soarta încremenit, filmul lui Dmytro Moiseiev observă felul nemilos prin care războiul schimbă vieţi.
Sergiich (Viktor Zhdanov) este apicultor. Obișnuit cu greul după o viaţă în mină, e dispus să își vadă în continuare de albinele şi singurătatea lui, în ciuda unui război la graniţa casei lui. Cu Pashka (Vladimir Yamnenko) se ştie de mic, dar îi leagă mai degrabă faptul că sunt ultimii rămaşi.
Curentul, apa, căldura au ajuns un lux. Un ceai bun, aburind, cu miere și lămâie, e de cele mai multe ori punctul maxim al zilei. Sergiich nu vrea să își părăsească albinele, iar nectarul îl folosește acum – mai mult ca oricând – ca monedă valoroasă de schimb. Fără să îi urască visceral pe noii ocupatori, el arată că omul se poate adapta la orice situație.
Filmul chestionează această nouă relație cu inamicul. Un timp, compromisul poate fi unica soluţie. Dificil și fără prea multe satisfacţii, traiul acestor inşi dârzi și direcți este viz(it)at când de o tabără, când de cealaltă. Aceia care nu pleacă o fac pentru că nu își pot părăsi locurile natale. Starea de asediu, tensiunea, devin o a doua natură.
Cu acest titlu sugestiv, Albinele cenuşii (Grey Bees) priveşte către felul cum indivizii, la nivel generic, înţeleg să joace tactic în astfel de zone gri, tampon între liniile combatante. O face pe un ton observaţional şi detașat, secat de lirism, ca acest spațiu prins în conflict, unde aproape nimic nu (mai) e frumos. Cei de aici rămân utili atâta timp cât au ceva de oferit. Participanţi sau doar mediatori, Sergiich şi Pashka nu cad în lamentări, ci privesc rece şi cât se poate de pragmatic la această nouă orânduire. Cu ce preţ (dar?) vor trăi…
Sâmbătă, 15 iunie, ora 17:15 – Universitatea Sapientia
Luni, 17 iunie, ora 12:30 – Cinema Victoria