Leonora Carrington este un nume pe care mi l-a scos în cale ediția TIFF din acest an. Am fost intrigată de prezentarea filmului: una dintre iubitele lui Max Ernst, contemporană cu Salvador Dalí și alte nume influente ale curentului suprarealist care s-a dezvoltat în Europa anilor ˈ30, trăiește o viață tumultoasă alături de artiști, destinul fiindu-i îngreunat, atât de situația politică și socială a acelei vremi cât și de proprii demoni cu care artista se confrunta încă din timpul copilăriei.
Scenariul are la bază romanul omonim al autoarei Michaela Carter și surprinde etapele cele mai importante ale vieții Leonorei (interpretată de Olivia Vinall), într-o manieră care jonglează cu firul cronologic al evenimentelor, explorând o ordine nonlineară. Regizorii Thor Klein și Lena Vurma conturează cu sensibilitate caracterul artistei despre care am putea spune că s-a dezvoltat subtil, dar curajos, în umbra marilor nume ale suprarealismului.
Împânzit cu simbolism asemenea curentului ai cărui pionieri au fost, filmul nu oferă explicații clare pentru degradarea psihică și emoțională a protagonistei, sugerându-se că aceasta îi era, oricum, predestinată artistei britanice. La final nu putem decât să înțelegem că pur și simplu nu era loc pentru o altfel de soartă. Orice cheie de interpretare ar putea să pară inutilă, iar filmul evită să pretindă că „știe” mai multe decât este cazul.
Luni, 15 iunie, ora 12:00 – Cinema Arta