În 2007, Juliette Binoche și Akram Khan au început să lucreze la In-I, un spectacol construit prin improvizație și schimb de teritorii artistice. Ea trebuia să intre în limbajul mișcării, iar el să accepte vulnerabilitatea jocului actoricesc. Noi doi, în mișcare, debutul regizoral al lui Binoche, revine asupra celor șase luni de repetiții și asupra unui proces în care creația nu confirmă ceea ce știi deja, ci te obligă să renunți la certitudini.
Binoche se dezvăluie aici așa cum rareori am văzut-o. Nu o protejează niciun personaj, nici prestigiul acumulat, nici siguranța unei actrițe care își cunoaște instrumentele. O vedem ezitând, obosind, împotrivindu-se, greșind și reluând. Arta adevărată vine tocmai din această expunere: din curajul de a păstra momentele în care imaginea publică se sparge, iar corpul nu mai răspunde voinței.
Filmul are o mișcare interioară limpede. Prima parte urmărește încercările, întrebările, refuzurile și ciocnirile repetițiilor. Apoi scena se deschide, iar fragmentele văzute anterior își găsesc locul într-o reprezentație. Proces și împlinire. Trupul, imaginea și sunetul se contopesc într-o experiență audiovizuală totală: efortul fragmentar capătă coerența spectacolului.
Pentru ea, a învăța înseamnă și a te dezvăța, a da jos strat după strat, până când experiența și controlul nu mai funcționează ca scut. Khan trebuie, la rândul lui, să renunțe la autoritatea dansatorului și să accepte vulnerabilitatea celui care transmite mai degrabă decât impune. Fiecare depinde de încrederea celuilalt, iar creația apare ca o dublă cedare a puterii: carapacea este înlăturată, dar numai prin muncă și sudoare.
Robert Redford a văzut spectacolul la New York și a îndemnat-o să-l transforme într-un film. Sora actriței, Marion Stalens, a filmat repetițiile și ultimele reprezentații, iar imaginile au rămas ani buni la sertar. Revenind asupra lor, Binoche nu recuperează doar un spectacol dispărut, ci se confruntă cu o versiune mai veche a propriei persoane. Noi doi, în mișcare spune că artistul nu e doar cel care creează o imagine, ci și cel care acceptă să rămână vizibil atunci când imaginea nu îl mai apără.
Luni, 15 iunie, ora 18:00 – Casa de Cultură a Studenților
Duminică, 21 iunie, ora 15:00 – Cinema Victoria