Tom la fermă

În acest weekend, pe TIFF Unlimited, puteți vedea două filme ale lui Xavier Dolan, copilul teribil al cinemaului ultimilor ani. Tom la fermă este un noir ca la carte, cu multe răsturnări de situație și ițe răsucite în fel și chip. 

Tînărul regizor (s-a născut în 1989, la Montreal) a debutat în cinema cu J’ai tué ma mère, cu care a ajuns în secțiunea “Quinzaine des Réalisateurs” a Festivalului de film de la Cannes, în 2009. După acest prim film, au urmat altele două, Les Amours Imaginaires (2010) și Laurence Anyways (2012), care poate fi, de asemenea văzut pe platformă, pe care Dolan le-a gîndit ca pe o trilogie a iubirii avariate și imposibile. 

Tom la fermă ( Tom à la ferme ) r. Xavier Dolan (Sâmbătă, 11.04., pe TIFF Unlimited)

Cu Tom la fermă, cel de-al patrulea lungmetraj pe care îl semnează, regizorul schimbă cu totul registrul. S-a apucat să facă acest film după ce a fost la o reprezentație a piesei (cu același titlu) scrisă de dramaturgul Michel Marc Bouchard. Întîlnirea cu autorul și cu textul l-au făcut pe Xavier Dolan să-și dorească să facă o adaptare pentru cinema. Întrebat, la un moment dat, care a fost declicul alegerii acestei povești, regizorul a spus că s-a simțit atras de adevărul esențial al acestui text, pe care personajele sale îl susțin întrutotul: Înainte de a învăța să iubească, homosexualii învață să mintă”. 

În Tom la fermă vom avea parte, așadar, de o intrigă pasionantă. Transferurile de identitate, minciunile complicate, iluziile spulberate, încercările de a recupera un trecut complicat și dosit bine de ochii familiei se amestecă bine, pînă devin o perfectă pînză de păianjen, extrem de periculoasă. Bătălia se dă pe viață și pe moarte. Filmul este un thriller psihologic unde se simt influențele lui Hitchcock din Psycho și Vertigo, dar al cărui merit este că reușește să aibă și un aer cât se poate de proaspăt și de personal. 

Tom la fermă ( Tom à la ferme ) r. Xavier Dolan (Sâmbătă, 11.04., pe TIFF Unlimited)

Meticulos și muzical, regizorul își construiește cu multă atenție fiecare scenă. Tom și-a pierdut de curînd iubitul. Moartea acestuia îl face să vrea să-i cunoască familia. Adevărul pe care îl descoperă imediat ce ajunge la ferma de care au grijă mama și fratele mai mare al iubitului: ei habar n-au despre relația lor și nici nu știu nimic de existența sa. Felul în care relaționează personajul nostru cu acești doi străini apropiați scoate la lumină un fel de ipocrizie salvatoare, care pe aceștia îi ține departe de realitate și le permite să conserve în bună stare memoria și amintirea celui dispărut. 

Cu Francis, fratele rămas să se ocupe de fermă, Tom nu va avea deloc viață ușoară. Se vor confrunta și din încleștarea lor vor răbufni tot felul de frustrări, de frici și de slăbiciuni. Nimeni nu cîștigă această bătălie surdă. Dar ea declanșează momente de tensiune maximă, care îți zbîrlesc părul și te fac să te gîndești serios la neputință, dragoste, moarte și acceptarea alterității. 

În rolul personajului principal o să-l vedeți chiar pe regizor. Și e extrem de convingător.