Recomandările lui Chirilov

Mihai Chirilov, directorul artistic al TIFF, ne oferă profilul ediției cu numărul 18 a Festivalului Internațional de Film „Transilvania”. La majorat, TIFF promite mult: de la francofonie la filme interzise minorilor, la filme românești în premieră și delicii exclusiviste cinematografice.

Îți aduci aminte cum erai la 18 ani? Ai un film cult pe care îl ții minte din perioada aceea?

Da, am scris despre asta și în editorialul din catalogul acestei ediții. Nu știu alții cum sînt, dar eu nu mi-aș dori să mai fac o dată 18 ani – dovadă că nici nu mai știu ce s-a întîmplat la majoratul meu. Și nu, nu e din cauza alcoolului la care aveam, legal, voie. Trecerea timpului a evacuat total și igienic din memorie acest episod așa-zis de referință din viața mea, altminteri ar fi trebuit să recurg la terapia de șters amintiri din Eternal Sunshine of the Spotless Mind al lui Michel Gondry. Știu, însă, ce înseamnă să faci 18 ani fix înainte de Revoluția din decembrie 1989 și-mi aduc aminte perfect amestecul de euforie și confuzie în care i-am trăit. Euforia unei lumi libere și confuzia unei lumi în tranziție, suprapuse ca un tăvălug peste ce a însemnat vîrsta de 18 ani pentru mine: stresul de a lua bacul, accesul imens la informație, stresul de a nu pleca în armată, haosul politic din țară, stresul de a nu intra la facultate și plecarea definitivă de acasă. Pe scurt: o maturizare grăbită și forțată. Pe și mai scurt: #notfun Cît despre filmele cult ale perioadei: au fost multe, dar probabil cel mai cult dintre ele este filmul Revoluției din decembrie, așa cum l-am trăit live și în alb-negru la televizor.

Ce putem face special la ediția de majorat a TIFF-ului?

Cei care au împlinit 18 ani pot vedea filmele catalogate în program drept nerecomandate minorilor. Și sînt cîteva. Cinefilii pasionați pot (re)vedea opera integrală a lui Michel Gondry, unul dintre cei mai speciali și imprevizibili regizori care activează astăzi – ba chiar îl pot și întreba live cum a a multiplicat-o pe Kylie Minogue în videoclipul pentru Come Into My World. Și pentru că tot vorbim de Gondry, puteți merge cu cele mai trăsnite idei de film pe care le aveți la Uzina de vise proaspăt ridicată în Cluj ca să le puneți în practică; nu, nu e nevoie să fi urmat cursuri de specialitate. E proiectul cel mai spectaculos de la TIFF din acest an. Puteți vedea filmele din secțiunea tematică intitulată Ora de religie – în caz că vizita Papei în România vi s-a părut prea scurtă. Și nu în ultimul rînd, puteți vedea din nou filme la Cinema Arta, reintrat după doi ani de absență în circuitul TIFF-ului.

Mai prindem bilete la filmul lui Porumboiu și la Monștri.?

Nu bag mîna în foc. La Gomera al lui Corneliu Porumboiu are la TIFF o singură proiecție aprobată de regizor și distribuitor. Monștri., debutul lui Marius Olteanu, are parte de două proiecții, iar dacă cumva cîștigă un premiu, aveți ocazia să-l prindeți și în ultima duminică din festival. Dacă nu, ambele filme ies în toamnă.

Ce ne recomanzi să nu ratăm anul ăsta din FOCUS Franța?

Franța e omniprezentă la TIFF în acest an: și în competiția internațională, și în secțiunea Umbre, și în secțiunea tematică, și în 3×3, bașca integrala Gondry, dar și într-un program dedicat, din care recomand cu ambele mîini: CoinCoin și extratereștrii, țicneala SF în patru episoade a lui Bruno Dumont; Ancheta, bizareria polițistă a lui Quentin Dupieux, singurul cineast care a făcut un film despre un cauciuc ucigaș; noul Assayas, Vieți duble, absolut delicios; Vîrsta de aur – pentru că tot sîntem la TIFF 18 – despre adolescenți și clubbing în Parisul anilor ’80, plus ocazia de a o întîlni pe regizoarea de origine română Eva Ionesco; și evident, Ursul de Aur de la Berlin din acest an, Sinonime, care e cît se poate de francez, deși regizorul Nadav Lapid este israelian.

Se întâmplă ceva cu Umbrele anul acesta? Ce surprize avem pregătite acolo?

Se cam întîmplă lucruri în Umbrele din acest an. 12 filme extrem de diferite, despre care o să-l las pe noul curator al secțiunii să vorbească, o dată ce va descinde în Cluj: Artur Brzozowski, co-director artistic al Fantasy Film Fest, cel mai important festival de gen din Germania, parteneriat cu TIFF-ul începînd cu acest an.

Care e filmul tău preferat cu Nicolas Cage?

Față în față, pe care de altfel l-am ales și pentru proiecția din Piața Unirii, și nu mică ne-a fost surpriza cînd Nicolas Cage a venit și el cu fix aceeași propunere de film prin care să-l omagiem la TIFF. Face/off-ul lui cu Travolta, cei doi actori fiind fiecare în dublu rol, este fantastic.

Anul acesta vom avea și un FOCUS China. Sunt multe filme de artă sau vom avea și “bătăi”? Întrebăm pentru un prieten.

Avem de toate în Focus China; și filme de artă, și filme de artă în 3D (wow!), și film cult (de 4 ore), și film mut cu acompaniament live la chitară și în biserică, și film clasic restaurat la marea artă, și road-movie în Tibet produs de Wong Kar-wai, și film leit noul val românesc, și – ei bine, da – filme cu bătăi: ceva mai puține în Proiectul Gutenberg, unul dintre blockbusterele absolute din China de anul trecut, și ceva mai multe și mai sofisticate în noul wu xia al lui Zhang Yimou (cel cu Hero și House of Flying Daggers), intitulat Umbra. Care e un soi de Shakespeare cu bătăi. Așa să-i spuneți prietenului vostru.

Care e cea mai extremă experiență cinefilă pe care ne-o propui la această ediție?

Așa cum v-am (și v-ați) obișnuit, sînt cîteva. O să recomand doar patru: suedezul X&Y, danezul Dama de cupă, israelianul Jonathan Agassi mi-a salvat viața (care va avea, mai mult ca sigur, două sesiuni de întrebări și răspunsuri dinamită: prima cu mama protagonistului, a doua cu însuși protagonistul, actor de filme pentru adulți) și premiera mondială cu filmul românesc MO, unul dintre cele mai provocatoare titluri autohtone din ultimii ani, cu Răzvan Vasilescu și Dana Rogoz într-un joc de-a șoarecele și pisica neașteptat de extrem și de curajos. Și nerecomandat minorilor.