Sunt tineri și promițători. Proiectele lor sunt deja apreciate la festivaluri naționale și internaționale. AperiTIFF a selectat și vă prezintă opt cineaști români tineri pe care ar trebui să nu-i pierdeți din ochi în următorii ani.
Octav Chelaru s-a născut în Piatra Neamț, la 30 septembrie 1991, și a studiat la Iași informatica, domeniu în care încă lucrează în paralel cu cinemaul. S-a mutat la București în 2016 și, după ce a picat admiterea la UNATC, a fost nevoit să învețe regie de film pe cont propriu. Primele scurtmetraje le-a făcut pe banii câștigați din IT și cu ajutorul prietenilor, iar ultimele două din cele cinci, Haine negre (2017) și Statul paralel (2020), au fost ambele selectate în Competiția Internațională a Festivalului de la Locarno. Primul său lungmetraj, Balaur, cu Mălina Manovici și Alexandru Papadopol în rolurile principale, a fost selectat la Thessaloniki și în secțiunea World Panorama a Festivalului Internațional de Film din India și spune povestea unei profesoare de religie şi soţie de preot, în vârstă de 35 de ani, care începe o relaţie cu un elev de 16 ani de-al său. La TIFF.21, Balaur se află în cursa pentru Trofeul Transilvania.
Monica Stan s-a născut la 31 mai 1985 în București și a copilărit în centrul capitalei, unde locuiește și acum. După ce a mers la cursurile de pregătire pentru admiterea la montaj de la UNATC, a hotărât să studieze la Facultatea de Limbi Străine a Universității din Bucureşti, iar după, a mai studiat încă trei ani psihologie la Royal Holloway, la Universitatea din Londra. În paralel a scris şi scenarii și, după terminarea facultății, a fost admisă la Binger Filmlab, un program din Amsterdam dedicat dezvoltării unui scenariu de lungmetraj. În 2017 s-a întors în țară și un an mai târziu a început să lucreze pentru Festivalul de film documentar şi drepturile omului One World Romania, unde anul trecut a preluat funcția de director artistic. Primul său film, Imaculat, co-regizat de George Chiper, pornește de la o experiență de la sfârșitul adolescenței regizoarei, care a trecut la rândul său printr-un astfel de centru din cauza dependenței de droguri, și a câștigat la Festivalul de la Veneția Premiul Luigi De Laurentiis pentru Cel mai bun film de debut, dar și premiile pentru regie și scenariu scris de o femeie sub 40 de ani ale secțiunii Giornate degli Autori.
Într-un interviu recent, Alina Grigore spunea foarte franc că nu prea ar mai vrea să joace, cu toate că a făcut-o cu succes mai bine de zece ani şi conduce o deja foarte cunoscută şcoală de actorie. Alina e acum regizoare şi îşi aminteşte că, de fapt, asta striga pe stradă, că vrea să facă atunci când era micuţă. Aşa cum de obicei se întâmplă numai în filme sau basme, dorinţa ei s-a concrezizat armonios – pas cu pas, via Piatra Neamţ, Statele Unite, Bucureşti. În 2016, a colaborat cu Adrian Sitaru pentru Ilegitim, în cadrul şcolii ei de actorie, Inlight. Această întâlnire creativă i-a oferit încrederea să realizeze Crai nou (marele premiu la San Sebastián, 2021). Ea face parte din acest val autohton tot mai extins de actori care lucrează excelent în regia de film. Explicaţia e logică: adeptă a unui mod de lucru paşnic, neconflictual, înţelege din interior resorturile interpretării şi ştie practic ce şi cum să ceară. Asta atrage un stil natural, integrat foarte bine în poveste, unde unele informaţii despre personaje ajung să fie transmise subtil, implicit, stratificat. Foarte conştientă de propriile mijloace, interesată să observe narativ motivaţiile conflictelor abuzive, tip bullying, în familie sau cercuri restrânse, reuşeşte să devină o voce relevantă încă de la prima încercare.
Laurențiu Răducanu e absolvent al secțiunii de imagine de la UNATC. Anul acesta a câștigat Premiul Gopo pentru Tânără speranță ca urmare a colaborării la lungmetrajele După 40 de zile (r. Andrei Gruzsniczki) și Poate mai trăiesc și azi (r. Tudor Jurgiu), dar și la scurtmetrajele When Night Meets Dawn (r. Andreea Borțun) și Interfon 15 (r. Andrei Epure), ambele selectate la Cannes, în secțiunile paralele Quinzaine des réalisateurs, respectiv Semaine de la critique. Ca director de imagine a mai lucrat la filme precum Copii pierduți pe plajă (r. Alina Manolache) și O noapte în Tokoriki (r. Roxana Stroe), și a făcut parte și din echipa de filmare a filmului Touch Me Not, premiat cu Ursul de Aur la Berlinala din 2018.
Regizorul și scenaristul Alexandru Belc a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” din București în 2007. În același an, documentarul său The Sound of Mountains a fost selectat la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, iar în urmă cu un an, Belc a participat la Berlinale Talents. Apoi a fost prezent, în 2009, la atelierul de filme documentare Aristoteles Workshop. Următorul său documentar, Rebel Rebel, a fost proiectat la Festivalul Internațional de Film Vision Du Reel la Nyon, în 2010. În anul 2012, Belc a obținut diploma de Master în Științe Politice la Universitatea București și a regizat documentarul 8 martie, scris împreună cu Tudor Giurgiu, care a fost nominalizat pentru Cel mai bun documentar la Festivalul Internațional de Film Documentar Ji.hlava. Trei ani mai târziu, a realizat lungmetrajul din același gen Cinema, mon amour, nominalizat la premiile Gopo. Anul acesta, lungmetrajul lui de debut în ficțiune, Metronom, a fost proiectat la Festivalul de Film de la Cannes în cadrul secțiunii Un Certain Regard, unde a câștigat premiul pentru regie.
Sebastian Mihăilescu este deopotrivă absolvent al Facultății de Automatică și Calculatoare din cadrul UPB București și al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L.Caragiale” (promoția 2013, clasa Cristina Nichituș și Cristi Puiu). A obținut diploma de Master în Regie de film la UNATC în anul 2015. În 2011 a regizat primul material audio-video, un clip muzical cu titlul Duran Duran: Blame the Machines (Genero TV Version). A scris sau regizat până în 2017 mai multe scurtmetraje ficționale (Luna de miere, Apartament interbelic, zonă superbă, ultracentrală – nominalizat la Locarno IFF, Hong Kong IFF și Auteur Film Festival –, An Ambigous Geographical Area, But, for Now, Let’s Call It a Delta), dar și documentare (Titza, World Heritage). În 2015 a lucrat ca asistent de regie pe platoul filmelor Aferim! al lui Radu Jude sau Un etaj mai jos al lui Radu Muntean. Anul acesta este prezent la TIFF cu lungmetrajul lui de debut Pentru mine tu ești Ceaușescu, nominalizat la Romanian Days Award, dar selectat și la festivaluri precum DocLisboa IFF și ZgrebDox.
Născută în anul 1996 la Timișoara, Ioana Bugarin este una dintre tinerele actrițe proeminente de film și teatru din România. A terminat Liceul de Matematică-Fizică din Timișoara, iar apoi a decis să urmeze o carieră în domeniul artistic. A studiat la Royal Academy of Dramatic Art (RADA) din Londra, apoi la Academia de Teatru și Film I. L. Caragiale din București. La șaisprezece ani își face debutul în cinematografie, jucând în lungmetrajul O poveste de dragoste, Lindenfeld, regizat de Radu Gabrea. Din 2018 începe să primească roluri în tot mai multe producții, câteva titluri fiind Moromeții 2, mini-seria Anii de sâmbătă seara, Neidentificat, Scara, Otto Barbarul și Mia își ratează răzbunarea. Pentru ultimele două, a fost nominalizată la Premiile Gopo 2022 la categoria Cea mai bună actriță în rol secundar, respectiv Cea mai bună actriță în rol principal. Este actriță la Teatrul Odeon din 2019 și a avut roluri în spectacole ca Persona, Kilometrul Zero sau Julieta fără Romeo. Este prezentă la TIFF cu ultimul ei film, Miracol, în care joacă rolul personajului principal, măicuța aspirantă Cristina Tofan.
Conrad Mericoffer este un actor și scenarist român, născut pe 4 decembrie 1988 la București. A absolvit Academia de Teatru și Film I. L. Caragiale din București, secția Actorie, în clasa profesorului Ion Cojar, promoția 2007-2010. În momentul de față este actor independent și colaborează cu Teatrul Metropolis sau Teatrul Evreiesc de Stat. În 2015 a scris și regizat scurtmetrajul Casting Call. Începând cu anul 2009, a apărut în diferite producții cinematografice, de la scurtmetraje (Vera vs Ursul de Biblioteca, The Doll’s Eye, Sunday Morning, Nu exista-n lumea asta și Liniște) și seriale de televiziune (O săptămână nebună, Fructul oprit, Sacrificiul și Adela – pentru ultimele două a și scris câteva episoade), până la lungmetraje de ficțiune (Closer to the Moon, în regia lui Nae Caranfil, și Câmp de maci, debutul cinematografic al regizorului de teatru Eugen Jebeleanu). Pentru Câmp de maci a fost nominalizat la Premiile Gopo 2022, la categoria Cel mai bun actor în rol principal. A câștigat premiul la această categorie la Festivalul de Film de la Torino și la Gijón IFF.