Convorbire cu Máté Fazekas, regizor al filmului Evacuarea
În Evacuarea acțiunea se desfășoară într-o singură zi și se derulează pe un singur fir. Este ceva intenționat, te preocupă în mod special aceste evenimente încordate, concise?
Îmi place caracterul alegoric al istoriilor închise, respectiv provocarea pentru narator să exprime ceva foarte concis, condensat: nu poți părăsi locul, nu te poți transfera pe un fir lateral, într-un alt loc și săriturile în timp sunt, de asemenea, minimale. Este o constelație norocoasă faptul că eu îndrăgesc foarte mult aceste limite, dar în același timp este și cel mai economicos mod de a relata povestea.
Povestea filmului Evacuarea este una foarte veche, o port cu mine de aproape 10 ani, și am ales să aplic cu ea la Inkubátor (program al Institutului Național de Film din Ungaria pentru filme artistice de lung metraj cu buget mic, destinat debutanților – nr. red.), deoarece acest program oferă un cadru propice pentru interpretare și filmare. Am încercat să valorific și acest avantaj, deoarece este o poveste croită tocmai pe Programul Inkubátor. Prin urmare sunt și concepții bugetare conștiente și faptul că îmi plac mie acest gen de povești.
Bugetul pentru filmele din Programul Inkubátor reprezintă o fracțiune față de filmele maghiare în general. Care a fost cel mai mare compromis făcut din acest motiv? Aceste cadre îți sunt de folos sau te limitează?
Cel mai mare compromis s-a făcut la zilele de filmare, am fost nevoiți să lucrăm într-un ritm infernal, am avut în total 19 zile, fără posibilitatea unor întârzieri, o tensiune de care m-aș fi lipsit cu mult drag. Am înregistrat totul în ziua dată, sau nici n-am înregistrat. Mai era și vremea, la capriciile căreia am fost expuși tot timpul, am avut numai exterioare, așa că la sosirea unui nor, filmarea era compromisă, căci nu se lega de restul filmului.
Despre faptul cum pot, totuși, aceste cadre să mă inspire, aș putea da exemple pozitive mai cu seamă din procesul scrierii scenariului. Am decis deja din momentul zero că niciodată nu trebuie să ieșim din acest spațiu, și că lucrurile se întâmplă de dimineața până seara. L-am scris ca pe o piesă de teatru sau o tragedie grecească: ne aflăm într-o singură zi, într-un singur loc, cu un singur fir al acțiunii și cu personajul principal, în toate secvențele. Utilizarea maselor trebuia făcută tot în mod creativ, un truc regizoral, dar trebuia să țin cont de el deja la scenariu.
Acțiunea se petrece într-un singur loc, într-o singură zi, a fost ușor sau a fost greu din punctul de vedere al filmărilor?
Foarte ușor a fost faptul că nu era nevoie să ne mutăm: viața unei echipe de filmare poate fi foarte mult îngreunată atunci când este vorba de umplut cu viață un nou spațiu. Dar a fost și greu, pe de altă parte, deoarece toate se legau atât de strâns între ele, încât trebuia acordată mare atenție acestui aspect.
E greu să faci o comedie bună? Acesta este un dramedy, e greu acest gen, cum a fost experiența ta?
A fost important să nu ne împotmolim dacă ceva nu avea atât umor cât trebuia. Dacă un gag nu a reușit cum l-aș fi dorit, dar secvența era întreagă și funcționa, am lăsat-o așa și am continuat.
Nu am considerat vital ca totul să fie nostim, să aibă umor cu orice preț. M-am străduit să scriu povestea în așa fel ca ea să funcționeze și fără glume. Oricum prefer umorul care vine natural, generat de situație sau de personaj și nu e îndesat cu forța în poveste. N-am vrut să cădem în păcatul de a construi totul pe gag-uri.
Umorul este oricum un lucru subiectiv: fiecare râde când vrea și găsește că e nostim un lucru care-i place lui, de aceea nu-i bine ca un film să-și mizeze succesul pe asta.
Evacuarea ca fenomen social a contat mult pentru tine?
M-a interesat nu doar evacuarea, ci o perspectivă mai largă, cea a existenței unui adăpost. Cum putem azi, aici, la noi, să ne asigurăm un acoperiș deasupra capului? Dacă dorim să avem căminul nostru putem merge în chirie doar cu ajutorul părinților, ori ne permitem doar cumpărarea unei case aflate sub executare? Care este rolul băncilor? Eu văd o problemă aici, iar dacă începem să o desfacem, vom găsi interconexiuni interesante.
Intenția a fost să putem vedea această evacuare dintr-o perspectivă mai largă, acesta este motivul pentru care mai multe personaje au secvențele lor în care reflectează la această situație. M-am străduit să păstrez pe tot parcursul tonul ironic, dar dacă te oprești doar pentru o clipă să te gândești, să poți vedea drama care se petrece acolo.
Acest film are la bază o întâmplare reală, vărul meu a fost prezent la această evacuare, el mi-a povestit despre ea cu ani în urmă. De acolo m-am inspirat pentru șirul de evenimente birocratice, la care am adăugat partea fictivă: eroul principal și pe tanti, cu background-ul lor familial.
Am dorit să se producă absurdul în acest film în așa fel, încât totul să se întâmple în cea mai logică ordine, iar spectatorul să se convingă că nimeni nu putea acționa altfel decât a făcut-o. Pe parcurs am trimis textul mai multor dramaturgi și scenariști să-și exprime părerea, iar unii dintre ei au semnalat faptul că povestea balansează prea mult între drama realistă și absurd, ar trebui să mă decid în ce direcție o iau.
Despre ce vorbim aici: noul val românesc sau Örkény? Răspunsul meu a fost că vedem o dezvoltare Örkény dintr-o acțiune în stilul noului val românesc, adică ajungem la cel mai ciudat absurd făcând cei mai realiști pași.