Geoffrey Rush este cunoscut pentru multitudinea de roluri care au rămas întipărite în memoria publicului. Geoffrey Rush uimește de fiecare dată prin autenticitatea și versatilitatea sa în alegerea fiecărui personaj, precum și prin interpretările sale mereu perfecte. Pe 16 iunie, Geoffrey Rush a fost prezent la Q&A-ul susținut de Mihai Chirilov, cu ocazia TIFF.22. AperiTIFF a stat de vorbă cu actorul.
Filmul Strălucire, pelicula pentru care ați primit premiul Oscar pentru cel mai bun actor în 1997, rulează anul acesta la TIFF. Cum vă simțiți în postura de a vorbi despre acest film și de a-l reprezenta din nou, practic unul dintre cele mai importante din cariera dumneavoastră?
Geoffrey Rush: Ocupă un loc foarte special pentru mine, deoarece era abia al doilea film de lungmetraj în care am jucat rolul principal. Pur și simplu a mers într-o direcție în care nu anticipasem să mergem. Și am aniversat 20 de ani în 2016. Apărând la mijlocul anilor ’90, a fost parte dintr-un fenomen care s-a întâmplat în acel an anume la Oscaruri. O mulțime de filme independente erau deja consacrate, cum ar fi Pacientul englez al lui Anthony Minghella, Secrete și minciuni al lui Mike Leigh, Lars von Trier. A fost bine pentru filmele independente în acea perioadă.
Filmul v-a adus o mare reputație și faimă după lansare. La 30 de ani de atunci, cum percepeți acest moment special? Ce v-a adus acest film, în ce moment a ajuns în cariera dumneavoastră?
Geoffrey Rush: A fost, în retrospectivă, un moment extrem important. Era în 1992 când am citit scenariul, dar nu am început să facem proiecții și era un film cu buget redus; eu lucram din 1971 – 1991 și-mi clădisem o carieră semnificativă ca actor de teatru. Călătoream și aveam o reputație, exploram încercând să prind joburi de 3 luni pentru a face orice din Shakespeare. La un moment dat, au apărut obstacole și am început să am anxietate, asta a fost atunci când s-a născut fiica mea și era acasă; mai târziu a sosit scenariul și a durat o veșnicie până când filmul a fost făcut.
Când am citit scenariul, m-am gândit că e un personaj dintr-o poveste care e genul acela de chestie, ceva care are o mare amprentă creativă – știam că este un film foarte dramatic și că se așteptau la un film dramatic în Australia și am avut trei ani să mă pregătesc, pentru că Scott mi-a dat toate casetele înregistrate cu David și l-a ajutat pe scenarist să pună scenariul; era important să reproduc tiparele vocale, procesul de gândire care este atât de progresist.
De-a lungul vieții, rolurile dumneavoastră s-au distins prin esența autentică pe care le-ați dat-o, devenind însuși personajul, nu doar jucând un rol. Cum reușiți să intrați atât de bine în pielea personajului?
Geoffrey Rush: Tot ce ai este scenariul. Dar apoi scenariul are, să spunem, pentru căpitanul Barbossa, scriitori foarte buni. Au fost geniali. Pentru acțiune, aventură, scenariștii sunt importanți, sunt cei care au scris Shrek, care este un film grozav, cred eu. Așa că, au spus ei, au stabilit cu aproximare pirateria propriu-zisă la mijlocul secolului al 18-lea. Pirateria nu este un lucru foarte atractiv. Dacă întâlnești pirați acum, sunt oameni duri. Dar știam că Jerry Bruckheimer nu ar fi acceptat rolul până când scenariștii nu ar fi venit cu o direcție precisă, cum ar fi să-i facă pe pirați blestemați.
Franciza pentru care sunteți cel mai cunoscut este Pirații din Caraibe, știm cu toții asta. Cum v-a marcat acest rol din punct de vedere profesional și personal după lansarea lui?
Geoffrey Rush: Ei bine, este un rol foarte important. Este singurul personaj pe care l-am jucat în 5 filme diferite. Ceea ce a fost reconfortant pentru mine a fost faptul că scenariștii, odată ce am fost ucis în primul film, m-au adus înapoi. L-au pus (pe Hector Barbossa) să treacă prin diferite niveluri ale poveștii. A ajuns să lucreze pentru rege, așa că aroganța și vanitatea lui au fost mai puternice. A devenit un fel de lider global al celor 9 lorzi și apoi a avut o legătură emoțională cu fiica pierdută de mult timp. Astfel, nu am simțit că joc același personaj la nesfârșit. Iar echipa, am fost o mare familie, pe o perioadă de 12 sau 15 ani. S-au născut copii și au murit oameni. A fost o mare saga. A fost grozav să explorăm Caraibele. Iar în ultimul film am filmat în Queensland, unde am crescut. Și asta a fost grozav.
După acești ani, mai sunteți întrebat despre acest rol? Mai sunt oamenii interesați de acest rol, Hector Barbossa, pe care l-ați jucat?
Geoffrey Rush: Într-un fel, da. Știu din corespondența cu fanii că încă mai există oameni a căror franciză preferată este aceasta, Pirații din Caraibe. Cred că și pentru că a existat un element supranatural, știți, mai ales că primul film a fost un film Disney. A fost filmat cu afecțiune.
Datorită multitudinii de roluri pe care le-ați avut de-a lungul întregii cariere, probabil că ați întâmpinat provocări, dificultăți de toate felurile. De exemplu, momentul din 1992 când a trebuit să filmați pentru 8 piese. V-ați confruntat cu anxietatea. Cum ați depășit aceste provocări atunci când au apărut?
Geoffrey Rush: Ei bine, în cea mai mare parte m-a ajutat faptul că am călătorit și în felul ăsta nu am rămas blocat într-o anumită mentalitate. Brusc, călătoream mult și a fost un stimulent pentru mine. M-a ajutat să nu mă mai gândesc. Aș fi putut merge serios la terapie multă vreme, dar s-a întâmplat așa și, din fericire, a fost parte din muncă.