În flăcări, cel mai recent film al cineastului sud-coreean Chang-dong Lee, a avut premiera canneză anul trecut, la șapte ani de la anteriorul Poezie, și este bazat pe povestirea Arderea hambarelor a lui Haruki Murakami, publicată în 1992 și inclusă un an mai tîrziu în volumul Elefantul a dispărut. Spre deosebire de protagonistul lui Murakami, un nipon boem, apartenent la clasa mijlocie, care trăiește în Tokyo și e indiferent la aproape tot ce se întâmplă în jurul lui, cel al lui Lee, de data aceasta un sud-coreean, provine din pătura de jos a societății, dintr-o familie disfuncțională: mama e absentă, nu apare decît pentru a cere bani fiului șomer, iar tatăl, aflat în plin proces penal din cauza unor jocuri de putere, se află în închisoare pentru că nu-și poate plăti cauțiunea. De asemenea, atunci cînd prietena din copilărie pe care tocmai a regăsit-o și de care s-a îndrăgostit dispare, nu încearcă să se împace cu ideea, ci pornește o adevărată anchetă pentru a afla ce i s-a întîmplat.
Bineînțeles, filmul păstrează firul narativ al povestirii: protagonistul Jong-su (Yoo Ah-In) se îndrăgostește de o fată, Shin (Jeon Jong-seo), după care o pierde în defavoarea unui presupus antagonist, Ben (Steven Yeun), un tînăr înavuțit în circumstanțe necunoscute, care are un aer stereotip de mare Gatsby. Doar că aici, situația înstărită a acestuia din urmă e mai accentuată și are ca scop scoaterea în evidență a situației materiale precare a protagonistului. Astfel, diferența dintre cei doi ilustrează discrepanța majoră dintre categoriile sociale ale țării. Rînd pe rînd, sînt prezentate, în antiteză, mediile din care cei doi provin: unul își petrece timpul citind în cafenele, celălalt adoarme în fața televizorului, pe canapea. Două puncte de cotitură în evoluția relației dintre ei sînt chiar primele vizite pe care și le fac unul altuia. Inițial, Ben insistă ca Jong-su să-l viziteze. În timp ce acesta gătește pentru iubita sa și prietenul ei, pe balcon, alături de Shin, Jong-su chestionează, vizibil timorat, luxul în care tînărul de aceeași vîrstă cu el trăiește. La rîndul său, Ben îi îndeplinește dorința lui Shin și îl vizitează pe prietenul lor fără a-l anunța, însă e o vizită nedorită, după cum se poate citi expresia de pe fața lui Jong-su atunci cînd mașina de lux trage în fața casei sale improvizate de la marginea cîmpului.
Libertatea pe care scenariștii și-o iau nu se limitează numai la caracterizările personajelor, ci privește și desfășurarea evenimentelor, cea mai importantă schimbare fiind cea a finalului. E jucată în continuare cartea unui final deschis, însă ambiguitatea acestuia e cu atît mai pregnantă cu cît urmează unui punct culminant puternic, șocant, menit să dea crezare conspirațiilor lui Jong-su, dar care are totodată puterea să le anuleze pe deplin.