Un road movie al găsirii sinelui şi al topirii demonilor, Horia are o ingenuitate aparte, are ritm şi te transportă undeva departe, în câmpurile însorite ale aventurii şi sufletului uşor.
Sunt puţine road-movie-urile în cinematografia noastră, pentru că sunt greu de făcut şi pentru că nu avem autostrăzi. Glumesc. Parţial. Horia e genul de film cu adolescenţi care ar trebui să facă săli pline. Are candoare, profunzime şi un soi de jucăuşenie rar de obţinut, pe care cineaştii autohtoni nu prea ştiu să o confecţioneze.
M-a emoţionat drumul nebunesc al lui Horia (excelent ales actorul Vladimir Țeca), care stă să devină major şi iubeşte candid şi responsabil o fată întâlnită cu o vară înainte. El locuieşte într-un sat lângă Dunăre, ea la Cluj. Distanţa nu îl opreşte să viseze naiv la un viitor împreună. Classic story. O ceartă cu tatăl cool şi mega-înţelegător, dar parcă prea imatur – vorba aia, cât de cool poţi să fii?! –, îl împinge să îi ia Mobra roşie, cu destinaţia…TIFF. Dar drumul e mai anevoios decât plănuieşte.
Ca în orice road movie delicios, cu întorsături isteţe de situaţie, ia cu el o puştoaică de 13 ani, interpretată cu multă vervă de Angelina Pavel. Ea se lipeşte în spatele lui Horia, dorind să fugă de tatăl şi fratele exploatatori. Turată la maxim – dar bătrână şi trecută prin multe, că nimic nu o mai grăbeşte –, motocicleta se deplasează molcom printr-o ţară pestriţă, plină de culoare.
Citisem că „CNC-ul nu a încadrat filmul în categoria filmelor dificile tehnic, deși a bifat majoritatea criteriilor” şi mă gândeam că pasiunea poate ţine locul resurselor, dar că tot mai bună ar fi susţinerea şi grija faţă de cineaştii aflaţi mai la începutul drumului, aşa cum este şi Horia, care de abia intră în viaţă.
Horia, bine ai ajuns la Cluj!
Vineri, 21 iunie, ora 20:30 – Cinema Dacia Mănăştur