Carismatic, sociabil și nelipsit de la TIFF, Pavel Bartoș a fost și anul acesta alături de noi. După ce a participat la întâlnirile InspiraTIFF, moderate de Mihnea Măruță, unde a răspuns întrebărilor venite din public am stat și noi puțin de vorbă despre începutul de drum al tinerilor actori, despre televiziune și despre lucrurile mici care contează.
Cum a fost zilele acestea la TIFF?
Pentru mine este o bucurie, pentru că am venit cu un oarecare tip de teamă pentru vremurile pe care le traversăm. Tânjesc după orice formă care mă apropie de normalitatea de dinainte, iar TIFF înseamnă prieteni, oamenii dragi din branșă. Asta îmi face bine, chiar dacă tebuie să mă bucur de la o distanța de 2 metri de omul din fața mea.
Ce mesaj aveți pentru tinerii care își doresc să fie actori?
Pe vremea noastră erau foarte puține locuri la actorie, dar acum este câte o facultate de teatru în fiecare oraș. Din păcate unii sunt mânați în această meserie nu din vocație ci din dorința părinților sau a altora. Un prim sfat ar fi ca fiecare să facă ceea ce îi place lui, nu ceea ce i-ar plăcea altcuiva.
Cum a fost când ai dat la Actorie?
Nici nu aveam repertoriu când m-am dus, nici nu știam ce înseamnă poezie de forță. Eu nu eram pregătit să intru, dar am mers la admitere să văd cum este. Acolo am găsit niște oameni care au văzut mai mult în mine și atunci mi-au cerut să fac pe loc. La proba de dans de exemplu, n-am avut nimic pregătit și mi-au pus o casetă cu Gipsy King. Apoi am fost deschis, fără inhibiții și a fost mai bine decât dacă mi-aș fi pregătit ceva dinainte. Ce mă avantajează pe mine în comparație cu oamenii frumoși este că nu am simțul penibilului. Eu mă ironizez foarte mult. Sunt așa cum sunt, dar am foarte mult încredere în mine. În facultate am învățat că pot să greșesc, că se învață din greșeală.
Preferați filmul sau teatru?
Teatrul este marea mea dragoste. Emoția pe care o trăiesc acolo în acele momente cu spectatorul este ceva extaodinar. Normal că îmi place și filmul dar emoția pe care o ai în teatru este specială.
Îl iubiți pe Pavel Bartoș de pe scenă sau de pe ecran?
Îmi place de el când e pe scena de teatru, cred că acolo îl văd, dar mă bucur pentru el și pentru ceea ce a dobândit în televiziune. Dar mă feresc să vorbesc despre mine la persoana a treia. Da, acest Pavelică al meu se bucură de ceea ce are, eu sunt mulțumit cu ceea ce am. Nomal că îmi doresc mai mult, dar sunt fericit. Mă bucur de fiecare întâlnire, îmi trăiesc viața. Acum, în pandemie, am învățat că acest Pavelică al meu își propune să facă în principal lucrurile care îi plac. Vorba cuiva: nu mai am o viață înainte, da’ jumătate din ea, tot mai am.
Ce părere aveți despre teatrul online?
Nu sunt absolut deloc un fan, nu mă regăsesc în el, cred că îi lipsește emoția. În teatru, indiferent ce faci, ai nevoie de reacția, de suspinul spectatorului, ai nevoie de interacțiune. Ele construiesc ceva acolo, dar împlinesc procesul, chiar dacă noi știm dinainte ce facem.
Tinerilor care vor să înceapă o carieră în televiziune, ce sfaturi aveți să le dați?
Să aibă „stomac”. Pentru că nu ți se întâmplă „frumosul” din prima. Eu până am intrat în televiziune am dat 38 de castinguri, trebuie să ai tărie, voință, să nu te demoralizezi. Noi nici nu știm să dăm castinguri, habar nu avem. Trebuie să fii deschis, să-ți dai un pic de timp, să te comporți firesc. Noi încercăm să imităm firescul. Plus de asta, este foarte important în televiziune să nu te iubești la nesfârșit, acolo este foarte importantă echipa, iubește oamenii din jurul tău.