„După 12 ore într-o zi și alte 12 ore în a doua zi, în ultimul moment, a venit un râs care s-a așezat în fața noastră la trei metri

Documentarul România Sălbatică, un proiect la care s-a lucrat mai bine de 10 ani, a fost finalizat în decursul primului weekend al TIFF, iar ieri a avut premiera mondială în cadrul festivalului. Realizatorii Dan Dinu și Cosmin Dumitrache au povestit pentru AperiTIFF despre culisele proiectului, dar și despre delicatul proces de a fi acceptați ca martori la viața intimă a păsărilor și animalelor din România sălbatică.

Cum a început totul și în ce punct ați realizat că va deveni un film?

Dan Dinu – Totul a început de la un proiect fotografic. Am plecat să documentez parcuri naționale și naturale în ideea de a strânge o bază de date, pentru a le dona parcurilor, ong-urilor de mediu, să aibă și ei mai mult material cu care să promoveze aceste locuri foarte faine. Ăsta a fost primul pas. Iar undeva pe parcurs, după vreo trei ani, am primit un mail de la Cosmin. A zis, știi, eu fac filme și vreau și eu să te ajut. Vreau să te sprijin și așa a început practic partea de film. Deși nu a început atunci direct pentru filmul mare. Am început cu un mic serial, ne-am făcut un pic mâna…

Cosmin Dumitrache – Bine, noi eram axați că începem să facem filmul, într-un an de zile. Dar clar nu aveam experiență la momentul respectiv și a fost așa, ceva heirupist: hai să mergem să filmăm, vedem noi ce iese. Între timp, au venit și proiecțele mai mici care ne-au sudat mai bine și au contribuit la acumularea experienței, și apoi am tot mai lungit-o așa cu proiecte, diverse filme de scurt metraj și din 2018 am zis gata, punem punct, terminăm cu tot ce am făcut până acuma și ne apucăm să facem filmul pentru care ne-am întâlnit inițial.

Mi s-a părut extraordinar cât de aproape ați ajuns de animale.

Dan Dinu – Dar a fost o muncă complicată. Animalele din România nu se compară, din punctul de vedere al apropierii, cu multe dintre animalele din alte țări pe care le-am vizitat. Este mult mai greu să te apropii de un animal din România. Trebuie să depui un efort considerabil, să stai la pândă foarte mult. Trebuie să găsești acel animal, acel exemplar. Nu vorbim despre specii. Trebuie un exemplar care este prietenos și care te acceptă.

Îți dau exemplu cu vulpea care apare în film, de obicei dacă încerci să filmezi o vulpe pe câmpurile unde-și vânează șoarecii, oprești mașina pe marginea drumului, te-a văzut de la o distanță de câteva sute de metri și fuge. Ei, vulpea aia a stat cu noi trei zile.

Cosmin Dumitrache  – La 15 metri a stat în fața noastră. Se juca, vâna. N-avea nicio treabă.

Care au fost animalele care v-au încântat cel mai tare din tot ce ați filmat?

Dan Dinu – Eu, practic, tot proiectul ăsta am încercat să fotografiez carnivore mari. Însemnând lup, urs și râs. Cu ursul a fost cel mai simplu, la un moment dat am reușit lucrul ăsta. Cu lupul am încercat, însă nu am reușit oricât de mult efort am făcut. Iar cu râsul tot la fel, a fost până în ultimul moment încercare. Iar în ultima săptămână în care îmi propusesem să închid totul, pentru că trebuia să printez și albumul de fotografie, ne-am dus în Piatra Craiului pentru ultimele două zile. Am stat la pândă într-un cort mic de camuflaj. Era prin februarie, frig, ninsoare. A fost complicat. Că n-ai ce face, stai pe un scaun mic și atât. Amorțești acolo. După 12 ore într-o zi și alte 12 ore în a doua zi, în ultimul moment, a venit un râs care s-a așezat în fața noastră la trei metri, s-a uitat la noi, ne-a oferit un super portret, cel care e și pe afișul filmului. După care și-a văzut de treabă liniștit. Aceeași poveste, trebuie să găsești animalul care să te accepte.

La tine, Cosmin?

Cosmin Dumitrache – La cocoșul de munte a fost o experiență unică, senzațională. Nici nu mai văzusem până atunci cocoș de munte și dintr-o dată am asistat la un super spectacol de rotit într-o zonă cu mulți cocoși. Efectiv toate simțurile îmi erau întinse la maxim. Mergeam acolo cu noaptea în cap. Ne băgam în cortul de camuflaj când era încă întuneric și începeau să se audă cocoșii cum cântau prin copaci și apoi se auzea fâlfâit de aripi cum începeau să aterizeze unul după altul. Apoi după ce se lumina începeau rotitul, care e un eveniment super special și foarte fain.

Secvența din film a ieșit foarte bine. Zici că-i regizată. Chiar m-am întrebat dacă e făcută la montaj sau chiar ați surprins toată nebunia aia pe bune.

Dan Dinu – Cam tot ce-i acolo este filmat timp de două zile. După aia s-a schimbat vremea. A venit zăpada și nu se mai potriveau.

Cosmin Dumitrache – Avem încă o secvență cu cocoși și pe zăpadă, dar n-am mai băgat-o. O păstrăm pentru filmul următor.

Cât material brut ați avut la final?

Dan Dinu – Vreo 100 de ore. Din care au rămas două. Dar în ele am  folosit tot ce era mai spectaculos. Toate poveștile. Cel mai mult filmezi  acolo unde vrei să spui niște povești. De exemplu, cu cocoșul de munte, am filmat multe ore pentru ca apoi să putem să le unim. Că tu vezi momentele alea ca atare, dar filmezi fracțiuni din ele, nu poți să vii cu camera în toate locurile și să filmezi în același timp. Povestea a exact ce se petrecea acolo a ieșit din montaj. Inclusiv cu acel cocoș tânăr care încearcă să învețe, să prindă rostul, cu certurile, cu momentele de intimitate. Asta a fost ideea, să avem povești mici spuse așa cum le vezi în natură care în final să se unească într-o poveste mare care este România sălbatică.

Chiar ați făcut personaje din acele animale. Există conflict, set up, poveste. Când v-ați prins că așa o să fie?

Cosmin Dumitrache – După vreun an jumate de filmat. Am realizat că trebuie să încercăm să transpunem ce vedeam și ce simțeam în film.

Dan Dinu – Treaba e că nu poți să programezi nimic în natură, să-ți faci un plan. Pentru că nu poți să păcălești un animal, nu ai cum. El simte că e ceva acolo, dar dacă vede că nu e un pericol, te acceptă. De fapt ăsta e declicul ca animalul să-ți arate ceva din viața lui fără să fie stingherit. E foarte important să ții acea distanță corectă față de el fără să-l sperii. Pentru că altfel n-o să-ți mai arate ce trebuie, asta e de fapt linia de demarcare între a reuși să faci o secvență bună și a reuși să ai doar un cadru cu un animal care fuge de tine.

10 ani de muncă. Cum a fost cu finanțarea în tot timpul ăsta?

Dan Dinu – E simplu, n-a fost.

Cosmin Dumitrache – Ne-am autofinanțat. Am mai lucrat pe lângă. Practic filmul ăsta a fost făcut în timpul liber.

Dan Dinu – În prima parte a proiectului a fost o mică finanțare care a avut legătură cu proiectul foto. După care am avut niște mici finanțări care ne-au acoperit niște mici deplasări. Dar în același timp proiectul ăsta ne-a făcut un pic cunoscuți și ne-a adus alte proiecte din care am generat niște bani. Proiecte tot de film de natură, adică cumva, da, s-a autofinanțat. Dar nu am făcut un calcul să vedem unde atârnă balanța. Mi-e frică să-l fac, sincer, pentru că s-ar putea să nu fim încântați.

Dar partea cea mai frumoasă este acum la final, când foarte mulți oameni s-au raliat la proiect, au înțeles că e făcut cu eforturi maxime, cu pasiune multă. Ni s-au alăturat, au pus umăr de la umăr și am ajuns aici, cu filmul la TIFF. Nu ne așteptam, nu ne gândeam că o să fie atât de bine primit. Și sperăm ca la final să existe și un mai mare interes pentru filmele documentar despre natură în România.”


Filmul a fost realizat cu sprijinul Kaufland România si BCR.

România sălbatică va fi difuzat astăzi, de la 21.45, la Poligon Park Florești și de la 18.15, la cinema Florin Piersic.

Leave a comment

Your email address will not be published.