Legendara creatoare de modă Doina Levintza și Ovidiu Buta, unul dintre cei mai importanți stiliști români sunt prezenți anul acesta la TIFF cu expoziția 44 Women, un proiect inovativ care invită publicul „să se joace” pornind de la combinații inedite de costume de teatru și film emblematice. Vernisajul expoziției are loc joi, 20 iunie, începând cu ora 16:00 la Muzeul de Artă Cluj-Napoca.
“Asta e fantastic la expoziție, faptul că fiecare poate crea un univers unic în jurul acestor personaje.-Ovidiu Buta”
De unde s-a născut ideea expoziției și de unde v-ați inspirat?
Ovidiu Buta: Ideea expoziției a pornit de la o discuție pe care am avut cu doamna Levința acum ceva timp, niște ani în urmă, când ne întrebam ce se întâmplă cu costumele de teatru când se termină piesa. Și atunci am realizat că de fapt o muncă fantastică se pierde, efectiv se pierde, se casează. Și de la această idee am decis să luăm bucăți din costumele vechi și să creăm noi costume pentru noi personaje pe care noi se le alegem. Adică nu e o piesă, e efectiv, te gândești la un personaj și începi să îi faci costumul.
Doina Levintza: De-a lungul carierei mele am creat mii de costume și am realizat că punctul acela în care se termină piesa poate să fie, de fapt, un nou început. Și atunci, inițial, am adunat costumele importante din cariera mea într-o galerie, galeria Costumelor de Teatru Final Levintza din București, după care, discutând cu Ovidiu, am zis că poate am putea începe un proiect creativ în care să dăm o nouă viață acestor lucruri.
Cum a fost colaborarea cu doamna Levintza?
Ovidiu Buta: E o colaborare care durează de mulți ani. Eu mi-am început meseria fiind asistentul ei. E o colaborare organică, mă împac foarte bine cu stilul ei. Rezonăm la aceleași lucruri și avem aceeași sursă de inspirație și aceleași personaje pe care vrem să le facem. E o colaborare creativă reușită.
Simțiți că „unindu-vă forțele” ați creat un produs inovativ?
Ovidiu Buta: E inovativ. Noi nu am realizat inițial că această joacă e ceva total nou, pentru că upcycling-ul nu e un termen nou, însă nu am mai auzit de acest proces realizat pe costumul de teatru, e destul de neobișnuit.
Doina Levintza: Cel mai important lucru în meseria noastră este să descoperi ceva inovativ. Inovația este cea care te duce mai departe și această idee inițial mi s-a părut o idee simplă, dar înaintând în proiect, ne-am dat seama că este ceva ce nu s-a mai făcut și atunci am început să îi dăm o bază foarte clară pe care să putem lucra pe viitor.
La ce anume ar trebui să fie în mod particular atenți cei care admiră expoziția?
Ovidiu Buta: Eu am spus întotdeauna că această expoziție e ca o poartă către creativitate și chiar dacă sună puțin ciudat, ideea este să te uiți și să încerci să imaginezi tu piesa în care personajul respectiv ar putea să joace. De aceea personajele nu au nume clare și mi se pare că uitându-te la fiecare în parte poți să-ți imaginezi o întreagă poveste despre viața lui. Fiecare personaj în sine poate duce într-o altă direcție. Cred că oamenii ar trebui să vadă cu ce personaj rezonează și să îi creeze un univers. Asta e fantastic la expoziție, faptul că fiecare poate crea un univers unic în jurul acestor personaje. E o piesă care nu există și atunci tu poți să ți-o creezi cum vrei. E un joc pe care îl făceam când eram copii, ne imaginam persoanele și le puneam în diverse contexte. Și uite, am ajuns în acest punct al vieții în care joaca asta de-a teatru chiar funcționează într-o altă cheie. Fiecare simte altceva. Inițial noi aveam niște nume de cod pentru fiecare personaj în parte, dar fiecare poate să-și imagineze rolul perfect pentru personajul respectiv.
Doina Levintza: În primul rând ar trebui să se bucure la fel cum ne-am bucurat și noi când am făcut aceste lucruri. Pentru mine ceea ce contează este clipa, clipa în care te întâlnești cu creația și felul în care reacționezi în fața ei.
Așadar, e un proces creativ care implică și spectatorii?
Ovidiu Buta: Da, da, perfect, adevărat. E o atmosferă de joc. E entertaining, e o expoziție pop înainte de orice și asta ne-a dat posibilitatea să lucrăm cu echipe creative. Gândește-te că în clipa de față sunt fotografi, actrițe, makeup artiști, hair stylists… Adică sunt echipe foarte mari care s-au adunat de fiecare dată în jurul unui personaj gândit de noi și au lucrat la rândul lor, au pus carne pe acest personaj.
Există anumite emoții pe care ai vrut să le transmiți prin această expoziție?
Ovidiu Buta: În general, când creezi un personaj, trebuie să transmiți o emoție destul de clară. Și atunci ai Vampa care este foarte sigură pe ea, ai personajele mai reale, cum e Coco Channel și Coca Bloos și atunci, automat, Coca așa imaginat, cum ar fi Coco într-un moment de meditație. Sau avem femei fantastice, avem o îmblânzitoare de șerpi. Fiecare dintre ele transmite clar o emoție pe baza căruia este chiar creat personajul. Adică te gândești la un personaj care te atrage sau la un personaj care te respinge? La un personaj care te intrigă sau la un personaj care își pune sufletul pe tavă în fața ta foarte ușor?
Doina Levintza: Întotdeauna mi-a plăcut să le ofer oamenilor momente unice care să îi bucure, care să îi desprindă de cotidian.
Cum ați ales costumele? Ați avut oare un motiv aparte?
Ovidiu Buta: Nu, sunt bucăți din costume. Un personaj e creat din 4, 5, 6 personaje care au existat. În general am ales piesele care arată bine într-o fotografie, întotdeauna trebuie să alegi lucrurile fotogenice. După care trebuie să alegi lucrurile care îți întăresc ideea personajului. Dacă e un personaj care te respinge, e fioros, atunci alegi un anumit tip de țesătură, un anumit tip de texturi, forme mai amenințătoare. E gândit scenografic, nu e nimic special.
Doina Levintza: Întotdeauna am iubit culoarea și chiar dacă am fost cunoscută pentru spectacolele în alb și negru semnate de Alexandru Bocăneț, culoarea mi se pare că ne influențează cel mai mult în felul nostru de a fi și de a reacționa. Îmi place să folosesc culori puternice, contraste, să descopăr noi combinații și să văd cum reacționează oamenii în fața lor.
Am observat că întreaga expoziție este o explozie de culoare.
Ovidiu Buta: Da, e o expoziție extrem de colorată. Și mă bucură că e extrem de colorată pentru că Doina Levintza este un om extrem de colorat, și de vioi, și de vesel, asta e natura ei. Eu sunt puțin mai rezervat în privința culorilor, dar lucrând în proiectul ăsta, am descoperit că și mie încep să-mi placă culorile. Deci de asta mă bucur că e colorată pentru că expoziția asta nu este o expoziție care vrea să treacă neobservată, știi? E o expoziție care se adresează tuturor vârstelor, se adresează tuturor oamenilor. Nu are un, cum să zic, un elitism în ea. Fiecare poate să găsească ceva, fiecare se bucură când se uită la o poză, știi? Și culoarea e primul lucru care te face să te bucuri. Și afișul expoziției, Coca Bloos colorată toată în rolul lui Iris Apfel, îți dă așa o bucurie, știi? Și cumva reflectă bucuria de a lucra în acest proiect. Există și siluete foarte severe, cum e Crina Semciuc îmbrăcată în văduvă, dar este 90% despre culoare.
Înseamnă că publicul nu trebuie să aibă niciun fel de background în artă?
Ovidiu Buta: Nu e nevoie de niciun fel de background. Este, efectiv, un îndemn la a te juca. Creativitatea înseamnă capacitatea omului de a se juca și fiecare om poate să devină în această expoziție la rândul lui creativ. Efectiv, adoptând un personaj și jucându-se cu el în mintea lui, plasându-l în diferite contexte. E foarte uman totul. Da, ăsta e cuvântul, „uman”.
Cum a fost colaborarea cu make-up artiștii?
Ovidiu Buta: Se spune așa, că o fotografie de modă reușită este fotografia în care toate bărbile și-au făcut treaba în mod egal. Iar la noi, artistul, make-up artistul, hair stylistul, fotograful, sunt oameni cheie, pentru că make-up artistul vine și întărește ideea pe care o ai tu despre personaj cu ajutorul machiajului. Iar la păr lucrăm cu persoane care văd lucrurile mai teatral decât moda, mai creativ, mai extravagant. Atunci când am ales echipa, oamenii cu care să lucrăm, am căutat ca și ei să aibă aceeași viziune.
Doina Levintza: Eu țin foarte mult la echipele creative, în special la oamenii cu care am lucrat de-a lungul vieții și aici trebuie să-l numesc în special pe Alexandru Abagiu.
Cum a fost colaborarea cu fotografii?
Ovidiu Buta: Fotograful este ultimul layer al creației, pentru că el vine cu viziunea lui. Tu poți să-ți imaginezi un personaj într-un anumit fel, dar când vine fotograful, prin experiența lui, el poate să-și imagineze personajul altfel. Adică, dacă noi ne imaginăm, de exemplu, pe Iris Apple într-o postură mai excentrică, fotograful o vede cu totul altă ipostază. Întotdeauna, proiectele creative sunt un dialog între idei.
Doina Levintza: Pe mulți dintre fotografi i-am cunoscut în timpul ședințelor foto și au fost oameni care au rezonat perfect la ideile noastre. Astfel am reușit să dezvoltăm în timp o relație de prietenie, dar și creativă, care să ne ajute să generăm aceste imagini.
Care este cea mai mare satisfacție atunci când lucrați la o expoziție de o asemenea anvergură?
Doina Levintza: De-a lungul vieții am susținut că tot ceea ce faci trebuie supus judecății publicului, iar expoziția este cel mai bun lucru pe care poți să-l faci în acest sens. Toată viața am organizat expoziții și toată viața m-am bucurat de bucuria oamenilor care descoperă lucrurile pe care noi le facem.