Divanul Imaginar

Bogdan Farcaș

actor, 42, Botoșani

Când te îndrăgostești de un regizor și ajungi să lucrezi cu el pe aceeași frecvență, devine o relație aproape câinească. Îl iubești atât de mult, că nu te lași până nu-l vezi mulțumit. Scopul tău e să-l faci fericit.

Și acum, când Bogdan George Apetri zice ceva de bine de mine, o coardă în interiorul meu încă face „zbing!”.

N-am nimic preferat. Nici vreun film, nici vreo bere, nici vreo melodie. Când îmi place ceva foarte mult, abuzez de chestia aia o vreme. Apoi trec mai departe.

Chimia adevărată între oameni e rară. Mi-am mai luat și țepe în viața asta. Mi s-a părut că m-am îndrăgostit și, după o lună, nu știam cum s-o scot afară din casă.

Nu pretind că înțeleg prea bine lumea mondenă. Sunt mai „pă vintage”. Mai puțin alambicat. Azi, prea am ajuns să complicăm și să analizăm orice chestie.

Știți cum am aflat că sunt bătrân? Mi-a zis cineva: “Băi, tu scrii sms-urile cu un singur deget? Numai moșii fac asta.”

Fii-miu mi-a zis într-o zi: “Tata, tu îl cunoști pe Kanye?” „Nu, tata, nu-l cunosc.” „Păi, e de o vârstă cu tine.” Era convins că noi toți, ăștia mai trecuți, trebuie să ne cunoaștem între noi. 

Nu înțeleg fashion-ul. Dar am totuși două costume. Dacă îmi mențin silueta, trag speranță că într-unul din ele mă pot și înmormânta.

Îmi place să gătesc. Un criminal bun și un bucătar bun sunt la fel de meticuloși. 

Munca actoricească e aproape psihopatică. E încercarea obsesivă de a ajunge la esența personajelor. Toată viața actorului e căutarea asta.

Cum adică ce caut? Caut secunda perfectă. Caut ce are nenorocitul de Daniel Day -Lewis.

Trofeul Gopo m-a emoționat foarte tare. Nu-i puțin lucru când tocmai colegii de breaslă pe care tu îi admiri te votează și spun că meriți un premiu.

Nu mă economisesc niciodată. E ceva foarte fericit în mine când pot să merg până la capăt. 

Workaholism-ul se pune la dependențe? Dacă da, atunci sunt cumplit de dependent.

Vorbesc foarte mult. Câteodată am chiar impresia că lumea așteaptă de la mine să fiu funny. De asta nici nu prea știu când să mă opresc.

M-a sunat cineva cu un scenariu, voia să joc un vampir. I-am zis că îmi pare rău, eu încă nu m-am lămurit cum să joc nici oameni. Nu aș trece la altă specie.

Îmi plac multe eclerele si prăjiturile cu cremă, dar să aibă din belșug. Toată viața am avut sentimentul că sunt furat la cremă. 

Nu găsesc nimic mai excitant la oameni decât umanitatea. În momentul în care începi să pozezi, s-a dus dracului tot.

*Pe Bogdan Farcaș poți să îl vezi la TIFF în „Imaculat”, în regia Monicăi Stan, și în „Eu și sora mea”, în regia lui Teodor Ioniță.

Citește continuarea pe

www.divanulimaginar.ro

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *