Aflat la debut în lungmetraj, Dani Sărăcuț ne propune povestea unor prieteni legați de pasiunea pentru muzică; ei hotărăsc să reînființeze o trupă și să realizeze videoclipul primei lor piese originale, intitulate Planeta albastră. Trebuie să recunosc că m-a bucurat selecția filmului în competiția ZFR, pentru că îl cunosc pe Dani încă de când era în liceu și mereu m-a fascinat pasiunea lui molipsitoare pentru film și imagine. I-am urmărit cu interes dezvoltarea, de la un adolescent dornic să absoarbă la un tânăr care își păstrează nealterată setea de a învăța în fiecare zi ceva nou.
Filmul tău se vede în premieră mondială la TIFF. Cât ai lucrat la el și cum ți-ai găsit acest subiect inedit?
Am lucrat la film timp de trei ani și jumătate. Întotdeauna m-au interesat poveștile din jurul meu, iar în acest sens cred că prietenia veche dintre tatăl meu și domnul Joska, protagonistul filmului, a reprezentat un punct de plecare pentru acest proiect. Amândoi sunt pasionați de muzică din tinerețe, doar că din motive financiare sau alte conjuncturi, niciunul nu a putut să continue cu această pasiune.
Pot spune că nu eu am găsit subiectul, ci mai degrabă el m-a găsit pe mine, la propriu. Totul a început în 2019, în momentul în care domnul Joska mi-a bătut la ușă, cu chitara în mână, cu rugămintea de a-l ajuta să-i filmez un videoclip. Cu toate că îl refuzasem cu un an înainte, am decis de această dată să accept, fiind un bun prilej de a-mi căuta un subiect pentru filmul de disertație. După primele zile de filmare, în care i-am cunoscut și pe ceilalți, mi-am dat seama că mai e mult de săpat în această poveste, așa că am început să urmăresc și celelalte personaje mai în profunzime.
Și ai dezvoltat o relație mai apropiată cu vreunul dintre ei?
Cel mai tare m-am apropiat de nenea Joska, dat fiind faptul că ne cunoaștem de când eram mic copil, de când obișnuiam să îl vizitez împreună cu tatăl meu. Cât despre celelalte personaje, am reușit sa ne împrietenim cu fiecare zi de filmare, încât după foarte scurt timp am fost considerat membru al trupei. Drept dovadă, domnul Joska mi-a printat un tricou pe care scria numele meu și funcția “Camero-sunetist”.
Cum i-ai descrie pe cei 5 membri ai trupei și ce reprezintă ei pentru tine?
I-aș descrie pe membrii trupei Dio Family ca fiind foarte perseverenți, muncitori și umani. Consider că dincolo de pasiunea pentru muzică, ceea ce îi unește este bunul simț și setea de viață. Pentru mine aceștia reprezintă o sursă de inspirație. De la ei am învățat că uneori e bine să mai fii și încăpățânat. În fond, indiferent că e film, muzică sau alte hobby-uri, important e să nu renunți niciodată la ele.
De ce ar trebui să vedem Planeta albastră?
Ar trebui să vezi Planeta albastră pentru a cunoaște niște oameni simpli și autentici care nu renunță cu niciun preț la pasiunea lor pentru muzică. E un film despre umanitate, e autentic și are mult umor.
Ai putea să ne povestești o întâmplare amuzantă de la filmări?
Una din cele mai amuzante faze a fost când eram cu nenea Joska, cu taxiul, prin niște sate din împrejurimea Clujului, să lipim niște afișe pe stâlpi. La un moment dat îl văd că scoate din bord niște afișe pline de zeamă de clementine, de care erau lipite și actele mașinii, inclusiv autorizația de taxi. Nu o să uit niciodată reacția acestuia, ironic: “ești bun, Joska, ești buun… îi zeamă de clementine, am uitat-o în bord”.
Tu ești clujean. Cum te-a influențat prezența TIFF în cariera ta și, eventual, în alegerea meseriei de regizor?
Am cunoscut festivalul the hard way. Prima mea interacțiune cu TIFF a fost în 2013 când am fost voluntar la cărat mese și scaune. Cred că multă lume începe așa și asta mă face acum să apreciez și mai mult să fiu invitat aici ca regizor, pe propriile forțe. Sper că experiența mea îi poate influența și pe alți tineri care visează să se afirme într-o zi și aș vrea să îi îndemn să nu se dea niciodată bătuți.