Artur Brzozowski, curatorul secțiunii Lună Plină, vorbește despre cum s-a schimbat TIFF-ul, selecționarea filmelor și motivul pentru care iubește filmele de gen.
Să începem cu implicarea ta la TIFF. Dacă nu mă înșel, e cel de-al cincilea an în care ești curator al secțiunii Lună Plină. Cum au fost acești cinci ani? Ce părere ai despre evoluția festivalului?
Artur Brzozowksi: Timpul zboară! Dar îmi confirmă și câtă bucurie îmi aduce organizarea acestei secțiuni. Mi-e greu să compar fiecare an din punct de vedere cinematografic, fiecare an e diferit, apar noi teme de interes pentru regizori. Pentru mine, TIFF este un festival care se desfășoară în fiecare an cu mare succes și, în același timp, nu își pierde niciodată latura umană. Te simți binevenit și primit cu căldură aici, și, de asemenea, e și antrenant din punct de vedere cinematografic.
Apropo de asta, cum crezi că s-a schimbat procesul de selecție de-a lungul acestor ani? Și cum au evoluat filmele? Ai observat vreo schimbare masivă de stil sau de perspectivă?
A.B.: Din punct de vedere tehnic, procesul de selecție nu se schimbă prea mult. Ceea ce se schimbă, bineînțeles, este experiența, percepția și perspectivele proprii sau cele ale publicului. Mihai și cu mine ne-am propus ca în programul Lună Plină să prezentăm filme din mai multe țări, să arătăm cât mai multe subiecte noi și interesante care nu au fost încă abordate de un film de gen în această formă. Și dacă au fost deja prezentate, ar trebui să aibă acel ceva anume – „aer proaspăt” – cel mai bun exemplu ar fi Vorbește cu mine din programul de anul acesta. La început, te gândești: „Am mai văzut d-astea”, dar apoi te trezești cu un val de adrenalină. La prima proiecție la care am fost, câteva persoane au leșinat, iar smart watch-ul mi-a raportat un puls ridicat. De aceea îmi plac filmele de gen – întotdeauna o surpriză.
Schimbare de stil sau de perspectivă? – cu siguranță – cred că ultimii ani, care au fost legați de multă frică și izolare, sunt prelucrați de regizori – se fac multe filme despre străini (Accidentul), despre ceea ce face ca ființă umană să fie diferită și despre empatie. Ce e special la o persoană (Magie neagră), emanciparea și relațiile cu cei apropiați joacă un rol important (Viețu duble, Cina în familie). O altă tendință pe care o observ este forța cinematografiei asiatice în acest gen. Soarta e de vină și Vânătoarea de lupi sunt filme care nu ar fi fost niciodată povestite în acel fel în Europa.
Luna Plină este o colecție de filme internațională. Sunt curios cum percepi diferitele perspective asupra filmului horror din întreaga lume? Cum ți se pare că diferă tehnicile și idealurile generale ale horror-ului european de cele asiatice sau de alte culturi?
A.B.: În general, îmi place cinematografia bună, indiferent de țara de origine, dar vezi întotdeauna anumite moduri de a spune povești în diferite țări – cinematografia europeană are adesea curajul de a spune povești neplăcute într-un mod compact, astfel încât acestea să rămână și mai dureroase în memorie, la final (Accidentul). Din punctul meu de vedere, cinematografia asiatică este deja cu câțiva ani în față în zona filmului de gen, poveștile neobișnuite, complexitatea poveștilor este foarte puternică, nu pot decât să recomand ambele părți din programul de anul acesta.
Horror-ul este adesea văzut ca fiind inaccesibil sau neatractiv pentru publicul larg. Ce te-a atras la el și de ce ar trebui ca spectatorii să-i acorde o șansă?
A.B.: Această atitudine încă vine din tradiția cinematografiei de gen, pentru că adesea era vorba de filmele de categoria B sau de filme extreme sau neplăcute. Filmele de gen cu vedete erau mai degrabă o excepție – iar acum să ne uităm la Infinity Pool sau Asteroid City, ambele filme cu multe vedete și pentru un public larg. Dar cred că mulți oameni se tem de frică și cred că îi va preocupa prea mult după proiecție. Și este corect – filmele ar trebui să aibă și un impact. Eu compar o vizită la cinema pentru a vedea un film de gen cu o tură într-un roller coaster – ești speriat puțin, și apoi se eliberează hormonul fericirii, iar tu nu vei uita aventura.