Despre filmul său, 5 minute, aflat la TIFF.19 în premieră națională, dar și despre ce înseamnă să faci un film în pandemie.
Așa cum filme ca YouTube Bazaar (2015) sau 9 povești de dragoste și ură în izolare (2020) au demonstrat racordarea dvs. la fenomene actuale, 5 minute e un caz asemănător. De ce ați ales să ficționalizați acest incident și să-l investigați pe mai multe planuri?
Circula pe YouTube un material filmat la incidentul de la MȚR și era o dezbatere în comentarii despre faptul că jandarmii au stat la intrare și nu au aplanat conflictul, pentru ca evenimentul să se desfășoare. Erau atât de multe păreri acolo, pro și contra, încât mi-a fost greu să-mi dau seama (neparticipând la eveniment), cine spune adevărul. De aici mi-a venit ideea unui film despre relativitatea adevărului. Am scris un scenariu cu personaje ficționale și am plasat situații excepționale în viața unor persoane implicate în acest eveniment.
Când ați avut ideea proiectului? Evenimentul care a inspirat filmul a avut loc în 2013, însă de atunci, și alte filme au fost oprite de diverse grupuri care au protestat împotriva subiectului.
Ideea a venit cam la câteva zile după relatarea incidentului în presă. De la momentul respectiv până la definitivarea scenariului a trecut ceva timp (în perioada aceea pregăteam filmul Aniversarea și doar după ce filmul a fost produs și lansat am început lucrul efectiv la acest proiect). Chiar în perioada de post-producție au mai fost evenimente similare la cinema. Ar fi fost mult mai bine dacă filmul ar fi fost gata înainte.
Cum s-a desfășurat procesul de realizare a filmului? Ce provocări ați întâlnit?
Am vrut sa filmăm chiar în sala de la MȚR, dar nu am primit aprobarea. Așa că am folosit altă sală ca să refacem momentul incidentului. Am studiat materialul de pe net și am refăcut scenografic toate momentele din timpul incidentului (steaguri, icoane, pancarte, tablouri, etc.)
Apoi a fost complicat să construim o redacție de televiziune, unde se întâmplă o parte din acțiune. În rest, probleme inerente de producție, care de obicei devin amintiri frumoase, dacă totul se termină cu bine.
Premiera filmului în cinematografele din România (programată pe 27 martie) a fost aproape compromisă de contextul epidemiologic. Cum a fost afectată distribuția și ce planuri aveți pentru viitor în privința filmului?
Cumplit a fost. Eram pregătiți să facem lansarea în mai multe orașe din țară, Cluj, Iași, Sibiu, etc. Toată campania de lansare a fost anulată. Sincer nu știu cum și când se va lansa filmul în săli. Nu știu cum și când se vor deschide sălile de cinema. Poate în primăvară. Distribuitorii au această sarcină teribil de dificilă.
Apropo de 9 povești de dragoste și ură în Izolare (2020) – probabil primul film românesc care a avut premiera pe YouTube – cum v-a inspirat experiența pandemiei și cum ați experimentat această perioadă?
Cred că și amânarea lansării filmului a contribuit la decizia de-a face ceva în pandemie. Eram atât de frustrat de faptul că de la un program încărcat, cu turneu prin țară și lansări cu public, am trecut la inactivitate totală. Vedeam cum foarte mulți au încercat să facă produse online și mi-am zis „de ce nu?”. Imediat mi-am dat seama că este foarte greu să faci ceva care să nu arate la fel ca toate celelalte. Când am abandonat ideea, am fost întrebat de cei care spuseseră „da”, de ce renunț? Când am încercat să le explic cât e de greu să faci așa ceva, mi-a venit ideea să fac un film despre cât este de greu să faci un film de acasă, în pandemie, doar cu telefonul mobil, chiar și atunci când ai actori nemaipomeniți, dornici să participe la proiectul tău regizoral. Așa a apărut, 9 povești de dragoste și ură în Izolare.
Filmul 5 minute rulează miercuri (5 august), de la orele 23:45, la Colegiul Național „George Coșbuc”.