Când spunem că uneori viața bate filmul, este pentru că și filmul, la rândul lui, se hrănește tot din viață. Fiecare cineast are o muză, un moment de referință, un prieten sau o rană care ajunge, mai devreme sau mai târziu, transpusă în ficțiune. Asta face Almodóvar. Sau Raúl. Sau Elsa.
De această dată, regizorul nu se rezumă la un singur alter ego, ci își creează două. Raúl, scenarist și regizor de succes, queer, lucrează la un nou scenariu, inspirat de o minivacanță de Crăciun din 2004 și de moartea mamei sale. În scenariul lui apare Elsa, alter ego-ul său feminin și, implicit, o proiecție a lui Almodóvar: o scenaristă și regizoare cu două filme cult, care în ultimii ani s-a refugiat în producția de reclame.
După moartea mamei, Elsa se confruntă cu migrene și atacuri de panică, iar soluția pare să fie o escapadă pe o insulă. Pleacă împreună cu prietena ei, Patricia, și cu fiul acesteia, dar relația dintre ele se destramă când Patricia află că ea și soțul ei infidel au devenit personaje centrale în scenariul Elsei. Simțind că viața și drama îi sunt expuse fără permisiune, Patricia pleacă alături de copil și se întoarce în căsnicia care părea încheiată.
Când pe insulă apare Natalia, o fostă actriță de reclame care plânge moartea fiului ei, legătura dintre scenariul lui Raúl și realitatea lui devine tot mai clară. Fiecare personaj din lumea Elsei pare să aibă un corespondent în viața scenaristului: Elsa și Raúl, Bonifacio, iubitul stripper al Elsei, și Santi, partenerul mult mai tânăr al lui Raúl, Natalia și Elena, prietena asistentei lui Raúl, care trec prin aceeași încercare de suicid.
Finalul îl pune pe Raúl în fața unei întrebări incomode: până unde este etic să folosești trauma oamenilor din jur de dragul artei? Un copil mort rămâne la fel de dureros pentru orice mamă, chiar dacă ficționalizezi o altă moarte. O tentativă de suicid redată unu la unu nu mai este doar inspirație, ci devine o formă de expunere, care pune sub semnul întrebării moralitatea scriitorului.
Merită un film toate aceste sacrificii și păcate? Dar dacă tot prin film ne vindecăm de răul interior? Pentru Almodóvar, Raúl și Elsa, răspunsul pare limpede: merită să-l duci până la capăt, fără compromisuri.
Unul dintre cele mai personale filme ale regizorului spaniol, Crăciun amar păstrează aceleași personaje feminine puternice, aceeași durere, același omagiu adus artei și, bineînțeles, același stil vizual inconfundabil.
Sâmbătă, 20 iunie, ora 16:00 – Casa de Cultură a Studenților