Dacă ai fi ucis, pe cine ți-ai dori să-ți investigheze moartea? Ei bine, în Crima de la etajul 3, singurii oameni care au fost martori la posibila crimă din vecini sunt François (Gilles Lellouche) și Colette (Laetitia Casta). El – un scriitor de romane polițiste de epocă. Ea – o profesoară universitară de film specializată în filmele lui Hitchcock. Având parte de mai multă acțiune în arta pe care o scriu/consumă decât în propriul dormitor, cei doi devin obsedați de posibilul omor de vizavi și-și încep investigația cu tot profesionalismul aferent unui cuplu de intelectuali lezați cu o relație în pragul divorțului.
Astfel declanșează regizorul francez Rémi Bezançon un șir de planuri progresiv mai nebunești și mai comice, omagiind cu nerușinare (însă niciodată pastișând!) tot panteonul genului thriller. Premiza este, desigur, luată aproape direct din Rear Window de Hitchcock, abordarea neconformă a lui François amintește de Agatha Christie și seria Sherlock Holmes a lui Sir Arthur Conan Doyle. Bezançon merge chiar mai departe în timp, alegându-și drept antagonist un actor ratat pe nume Yann (Guillaume Gallienne) ce-l joacă pe Hamlet – el însuși protagonistul unui thriller, s-ar putea zice, nu? Înspre deznodământul dramatic din același teatru, camp-ul virează înspre vechiile filme cu James Bond, iar acestea sunt doar referințele evidente la o primă vedere.
Asumarea cu care Bezançon își pune referințele (și cu ele, sufletul) pe tavă e ce ridică Crima de la etajul 3 până la alt… etaj. Nostalgia se îmbină cu o dinamică de cuplu neconformă și oarecum kinky, cu vecini plini și ei de poante, cu întorsături de situație campy, dar gustoase, asemenea unui episod de Scooby-Doo pentru adulți. În loc de a miza doar pe omagiu și reinterpretare, Bezançon subminează tropi și face cu ochiul giganților ce l-au inspirat, și își plasează amprenta personală prin tentele de rom-com presărate de-a lungul filmului.
Pentru a plusa și mai departe, Bezançon își oprește neînfricat narațiunea pentru poante și divagări onirice, fie prin romanul polițist devenit ulterior erotic-polițist al lui François sau visele cinefile ale lui Colette, în care aceasta primește sfaturi despre crimă (și chiar despre cum să construiască filmul din care chiar ea face parte) de la marele Hitchcock însuși. Dincolo de a se rezuma la referințele sale, Crima de la etajul 3 construiește asupra acestora un nou tip de meta-film, cu o privire comico-critică și o dorință efervescentă de a construi cinema cât se poate de colorat, chiar dacă, vorba vine, nimeni nu mai poate avea o idee cu adevărat originală.
Sâmbătă, 20 iunie, ora 21:45 – Piața Unirii Open Air
Duminică, 21 iunie, ora 18:30 – Casa de Cultură a Studenților