Barul unde se reuneşte ‘clubul şomerilor’ poate fi visul multor bărbaţi aflaţi la vârsta crizei mijlocii. Şi nu mă refer numai la titlul filmului, ci mai ales la Fernando, Negro, Jesús şi Benavente, care stau toată ziua la masă şi discută vrute şi nevrute. Ei bineînţeles că se pricep la sport, politică, economie, de fapt faţă de orice subiect au câte ceva de zis şi nu le e ruşine să se exprime.
Noi ajungem să îi cunoaştem foarte bine pe măsură ce îşi prezintă fiecare personalitatea. E reprezentativ pentru felul cum suntem formaţi de societate faptul că ei au o părere atunci când apar singuri în testimoniale şi altcumva se raportează la amici când discută împreună. E curios ce îi leagă, pentru că sunt foarte diferiţi.
Filmul e un soi de hibrid între documentar şi ficţiune. Povestea curge uşor şi e amuzantă prin familiaritatea ei: cine nu are în familie câte o rudă care la fiecare masă începe să se repete pe aceleaşi subiecte legate într-un fel sau altul de teoria conspiraţiei?
Ce face bine regizorul David Marqués e că nu vrea să se ia foarte în serios, dar asta nu înseamnă că nu ascunde idei de viaţă – unele profunde şi altele nu, că aşa e frumos – despre religie, 5G, illuminati, măşti, tehnologie şi culturi îndepărtate.
În ciuda tuturor subiectelor arzătoare, Clubul şomerilor nu vrea să fie politic, ci e mai degrabă priveşte sarcastic către o Spanie ce acum are extrem de mulţi şomeri. Discuţiile celor patru sunt relaxate şi lejere, apoi dintr-o dată se transformă într-un vulcan care stă să explodeze, pentru că îşi amintesc de lucrurile care nu mai merg bine în ţara lor şi, totodată, de propriile frustrări.
Filmul poate fi văzut miercuri, 22 iunie, ora 21:45, în Piața Unirii Open Air şi Parc Poligon Florești, şi joi, 23 iunie, ora 19:30, la Cinema Mărăști.