Între slasher și ocultism, Ciudățenia deturnează mitul că oriunde intervin inscripții satanice numărătoarea de morți e de pus pe seama lumii de dincolo, într-un horror în care intențiile umane sunt mai de temut decât spiritele.
Încă din prolog, Ciudățenia (Oddity) promite să fie unul dintre acele filme de gen care se remarcă prin faptul că-s făcute de un horror geek, pentru horror geeks. Un aparat foto face poze pe timer, dintr-un punct fix, cât timp soția unui psihiatru prinde singurul punct cu semnal din conacul lor izolat.
Dacă nici cortul montat în interior, un trop care marchează moartea chiar de dinainte de clasicul Al Șaselea Simț (1999), nici conversația telefonică cu partenerul, nevoit să lucreze tura de noapte, nu sugerează că femeia n-o să prindă dimineața, sigur o face apariția la ușa proprietății a unui pacient scăpat de la nebuni. Oricât de contraintuitiv ar părea să-i deschidă ușa atunci când o anunță că a văzut pe cineva strecurându-se înăuntru, șansele de a supraviețui unui horror mai degrabă cresc atunci când te încrezi în avertismele primite de la outcasts orbi de un ochi sau când fantomele îți spun să fugi.
Cu o a doua moarte sângeroasă plasată încă din primul sfert de oră, o soră geamănă (Carolyn Bracken) clarvăzătoare, convinsă că a fost condamnată persoana greșită, fiecare jumpscare vine cu ecouri și nici ultimele bătăi de inimă nu înseamnă că e prea târziu să te folosești de obiecte blestemate și ritualuri de animare pentru a răzbuna pe cineva drag. Mizele se articulează într-o cursă non-cronologică de a omorî înainte de a fi omorât, în care niciunul dintre personajele lui Mc Carthy nu pare de încredere, fie că atacă prin paranormal, forță brută sau personalul din subordine.
Duminică, 23 iunie, ora 22:00 – Cinema ARTA