În Ceremonia lui Claude Chabrol, adaptare a unuia dintre cele mai aclamate romane ale scriitoarei britanice Ruth Rendell, Sophie (Sandrine Bonnaire), o femeie retrasă și misterioasă la prima vedere, e angajată ca menajeră de către familia Lelièvre, care locuiește într-o vilă de la marginea orașului. Atitudinea ostilă pe care Sophie o afișează față de ei e cauzată de faptul că nu știe să citească, iar pe parcurs ea crește, aceștia dîndu-i tot felul de task-uri care o pun în dificultate și fiind nevoită să-și ascundă constant analfabetismul. Își găsește în cele din urmă un ajutor în Jeanne (Isabelle Huppert), o tînără care lucrează la poștă și care o ajută cu listele de cumpărături. Alimentată de ura pe care aceasta din urmă o poartă burghezilor, în general, și familiei Lelièvre, în particular, dar și de sfaturile Melindei Lelièvre (Virginie Ledoyen), odrasla care găsește imoral să aibă o menajeră și care-i cere să nu se lase pe deplin înduplecată de tatăl ei „fascist”, Sophie începe să nu mai asculte de rugămințile celor pentru care lucrează și se răzvrătește împotriva lor, încălcîndu-le regulile: o aduce pe Jeanne în casa lor fără ca aceștia să știe, își petrece zilele uitîndu-se la televizor.
Chabrol e reținut în a face vreun comentariu social – nu e doar un alt film despre bine și rău în care cei din clasa de jos se răzbună pe cei din clasa înaltă pentru felul în care sunt tratați, ci e o poveste nuanțată cu personaje complexe de care e greu să agăți etichete. Catherine (Jacqueline Bisset) nu are aerul patronal specific, și deși o trimite pe Sophie să locuiască într-o cameră nerenovată de la mansardă, are grijă ca acesteia să nu îi lipsească nimic, iar la numai cîteva zile după ce o angajează are încredere în ea cît să-i lase întreaga casă pe timp de vacanță. Sophie, la rîndul ei, e în deplinătatea facultăților mintale și nu seamănă cu personajul stereotipic din filmele horror de duzină, dar cade pradă manipulării pe care sociopata Jeanne o încearcă asupra ei.
Chabrol își ia timpul necesar pentru a-și atinge apogeul sîngeros, preferând să se concentreze pe activități cotidiene aparent neînsemnate, și deși el nu e la fel de spectaculos precum finalul unor filme pe care le-a inspirat (Funny Games al lui Michael Haneke sau Parazitul lui Bong Joon-ho), reușește să fie nu doar suficient, dar satisfăcător. Pentru că în ciuda bagatelizării, atmosfera stranie devine din ce în ce mai intensă pe măsură ce trecutul chestionabil al lui Jeanne iese la suprafață și furia și rușinea acumulate de Sophie de-a lungul anilor sînt lăsate la lumină. Probabil acesta e și aspectul cel mai reușit al Ceremoniei, felul în care reușește să fie previzibil și imprevizibil în același timp și să spună atît de multe cu atît de puțin.
Ceremonia este disponibil acum pe TIFF Unlimited, alături de o altă colaborare Chabrol – Huppert, Mersi pentru ciocolată (2000), care-l mai are în distribuție și pe cîntărețul Jacques Dutronc, dar și de close-up-uri Abbas Kiarostami sau David Lynch.