Cu toții știm pe cineva ai cărui părinți, frați sau alte rude au plecat la muncă în străinătate. Mulți chiar au trăit-o pe piele. Marea migrație ce a avut loc cu precădere până în anii 2010, dar continuă, într-o formă oarecare, până în ziua de azi, este indubitabil una dintre marile traume ale românilor zilelor noastre. Copii lăsați cu bunicii, serbări și festivități ratate, apeluri pe Skype, case neterminate, pachete bine legate, bani pentru încă o săptămână.
Acesta este peisajul dezolant în care-și plasează Tudor Cristian Jurgiu cel mai nou film, De capul nostru. Însă ce reiese e departe de a fi dezolant. Deși înconjurați de bălăriile unui orășel fără nume și împovărați de dorința de a-și primi părinții înapoi, Flavia (Denisa Vraja) și Luca (Vlad Furtună) găsesc căldură unul în îmbrățișarea celuilalt și-n lâncezeală.
Alături de sora mai mică a lui Luca, Tina (Mara Diaconu Ducica) și de un duo misterios de copii fugiți de acasă, compus din Lia (Sofia Vasiliu) și Dudu (Dominique Toma), aceștia petrec cinci zile împreună într-un summer haze aproape idilic. Aproape, deoarece Jurgiu nu se lasă purtat de valul clișeelor filmelor cu adolescenți, învălmășite de crize emoționale și momente apoteotice care să puncteze „iaca aici e un coming-of-age”.
Jurgiu declară în exclusivitate pentru AperiTIFF că a căutat o poveste sinceră și fără un astfel de catharsis din respect pentru poveștile adunate în cercetarea parcursă alături de co-scenarista Anca Buja pe tema migrației, care nu se termină niciodată cu momente dramatice. Sensibilitatea și integritatea ghidează deci De capul nostru de-a lungul celor cinci zile într-un oraș supus arșiței, intercalate ocazional cu spațiul meditativ-liminal al naturii, în special al unei peșteri întunecate ce pare a fi un portal (fie el și incomplet) dinspre copilărie.
Cât mai e copilărie însă, Jurgiu o surprinde cu atenție și ghidușie alături de o distribuție plină de culoare, de la tăioasa Tina – Mara Diaconu Ducica e o bijuterie cum rar apare pe ecran – la magneticul Dudu, trâmbițând mereu vesel despre magii și voci, însă fără a fi redus la statutul de comic relief sau copil bizar problemă, ci doar lăsat să se joace într-o ingenuă vervă copilăroasă. Întrucât Jurgiu declară că munca alături de copii „a fost cea mai plăcută experiență de la filmarea asta”, e îmbucurător că fix aceștia, mai mult decât orice alt element al filmului, captivează.
Cât despre Luca și Flavia, a căror relație tipic adolescentină, plină de ambiguități, vorbe nespuse, mici atingeri și/sau priviri furate și o căruță de horny rage, aceasta bolborosește intercalat de-a lungul filmului. Atunci când „erupe”, Jurgiu îi oferă o distanță discretă, înhămând orice tendință de a derapa în melodramatic sau slinos cu o reținere rară, dar bine primită.
Aceeași reținere nu-și are locul și în conversațiile dintre cei doi și părinții lor, plecați cu toții la muncă în străinatate, pline de emfază și un iz poetic rohmerian, prezent mai ales atunci când Flavia cere ca mama ei să aibă „brațe lungi-lungi, telescopice” să o îmbrățișeze de departe. Departe însă de a fi ridiculizante sau discordante, scurtele interludii familiale răcoresc zilele idilice și tăcute ale acestor copii timizi, inspirați, spune regizorul, de către filme precum Paranoid Park sau Elephant de Gus Van Sant.
Oricât de timizi ar fi copiii între ei, dialogând prin joculețe, glumițe și dansuri, puși față în față cu familia dezbinată, efectul e clar. Tot raiul călduros construit de mințile lor copilăroase este, la urma urmei, un strat subțire de vopsea peste case neterminate și divorțuri. Totul e, de fapt, o „mare consolare”, cum punctează și Flavia într-un bref moment de luciditate dinaintea unei secvențe numită de monteurul Alexandru Popescu drept „o furtună la finalul verii”.
Un exercițiu regizoral atent și un coming-of-age bântuit de absența oricărei autorități – așa se însumează De capul nostru, fără a pierde vreodată balansul și a plonja fie în melodramă inautentică, fie în vis idealizat.
Joi, 18 iunie, ora 18:00 – Cinema Florin Piersic
Vineri, 19 iunie, ora 20:30 – Cinema Dacia Mănăștur