Cu o aură mai mult teatrală decât cinematografică, după cum observă criticul de film Pauline Kael, Sidney Lumet, renumitul regizor american, operează în baza unui instrumentar care îi condiționează o ascensiune fulminantă în lumea cinematografului american. Plecând din zona producțiilor Off-Brodway, cinemaul lui Lumet se conturează printr-o optică singulară odată cu peisajele newyorkeze ale erei sale, ceea ce va rămâne consemnat în istoria cinemaului drept marca sa identitară. Anul acesta, o serie dintre proiecțiile sale majore pot fi văzute la TIFF.22 în cadrul secțiunii Close-up Sidney Lumet.
Lumet, puternic atras de maladiile sociale ale climatului său istoric, urmărește, în majoritatea filmelor sale, tocmai această deconstrucție a mediului corupt și vicios proliferat în America anilor ’70, aflată în tranziție. La doi ani după ce Comisia Knapp a publicat o statistică despre corupția masivă din cadrul Departamentului de Poliție din New York (NYPD), Lumet lansează, în 1973, Serpico, a cărui narațiune este inspirată din povestea adevărată a polițistului newyorkez Frank Serpico. Interpretat de virtuosul Al Pacino, care are o prestație electrizantă, rolul i-a adus un Glob de Aur pentru cel mai bun actor.
Acțiunea este centrată în jurul lui Frank Serpico, un polițist care dezvăluie deviațiile sistemului polițienesc din care face parte, pentru ca, drept consecință, să fie renegat de către colegii săi de breaslă. Articulând un personaj mai mult boem și nonconformist decât riguros și pragmatic, focusul cade asupra laturii sale disidente și puternic justițiare, care urmărește să demaște coruptibilitatea sistemică din cadrul Poliției newyorkeze.
Fundalul biografic al filmului îi oferă, astfel, șansa lui Lumet să desfășoare un atac direct la adresa mecanismelor de protecție prin care birocrația americană încearcă să-și mascheze afacerile infame. Tensiunile dintre sistemul corupt și spiritul justițiar al eroului sunt transplantate și în structura internă a acestuia, după cum afirmă criticul de film Richard Combs, care traversează o serie de antinomii atât în mediul profesional, cât și în cel familial. Integritatea de nestrămutat a protagonistului plasează problematici variate în centrul narațiunii: de la viciile unui sistem care se vrea a fi de partea dreptății până la rolul pe care fiecare individ îl are în diseminarea acestor cusururi sistemice.
Printr-o obsesie aproape maladivă, Serpico își conservă propriul sistem de valori în mijlocul unui organism decadent, invitându-ne să medităm la alegerile individuale care ajung, ulterior, să ne definească la nivel comunitar, drept colectivitate.
Marți, 13 iunie, 21:45 – Iulius Open Air