Interviu cu Ileana BÎRSAN.
Ileana Bîrsan este critic de film și co-regizoare (alături de Claudiu Mitcu) a documentarului Procesul. Curatoriază “Seara Filmului Românesc” în Grădina cu filme, la Creart, în centrul Bucureștiului, pe timpul verii.
Cum a început acest proiect?
Acum patru ani, în 2015, cînd am ajuns să mă ocup de programarea de la Grădina cu filme, am început cu proiecția unor filme, în special americane, pe care le recomandau actori români, filme cu care aveau anumite afinități sau filme în care jucau actori de care erau atașați. Cu o oră înainte de proiecție aveam o conversație presărată cu bucăți din propria lor filmografie. În același an au fost proiectate și cîteva filme românești proaspăt lansate, însoțite de regizorii lor cu care aveam un dialog în fața spectatorilor. Anul următor, cei de la Creart – Grădina cu filme mi-au propus să fac un program dedicat filmului autohton, pe toată durata verii, de la jumătatea lui iunie la jumătatea lui septembrie, și așa a apărut “Seara Filmului Românesc”.
Cum alegi filmele? Nu ți-a fost teamă că n-o să fie public pentru filmele românești?
La început am crezut că nu voi avea suficiente filme proaspete și bune, astfel încît să programez cîte unul pe săptămînă, o vară întreagă. Am avut două surprize. Pe de-o parte, am constatat că aveam destule, ba chiar au rămas pe dinafară, pentru că pe lîngă lungmetraje de ficțiune, am ales documentare, am alcătuit și programe de scurtmetraje românești conținute în diverse festivaluri de film, cum ar fi TIFF, NexT sau Animest. Pe de altă parte, m-am temut că nu va fi un public numeros pentru filmul românesc, prejudecata sau scuza de serviciu, deh! Dimpotrivă, biletele pentru Seara Filmului Românesc de miercuri se epuizau în cîteva ore, primeam reclamații că “dăm biletele pe sub mînă” și atunci am hotărât să facem o proiecție suplimentară și în zilele de joi.
Nu este o simplă proiecție. Este și o întîlnire și o discuție cu cei din echipa filmelor proiectate. Spectatorii interacționează cu invitații tăi?
Conversațiile pe care le am cu realizatorii filmelor proiectate sînt ocazii ca spectatorii să întîlnească regizori, actori, directori de imagine, monteuri, scenografi, producători din industria autohtonă de la care află lucruri noi, necunoscute despre ce nu vedem în filme (partea de producție a unui film cu toate fazele ei) și despre opțiunile estetice, dilemele, greutățile, părțile delicate, dificile și dilematice ale viziunii unui realizator de film, adică de ce vedem ce vedem și nu altminteri. Este o formă de educație cinematografică, dar și umană la care spectatorii participă destul de activ cu întrebări, comentarii sau aprecieri. E drept că mi-aș dori cîteodată ca spectatorii să fie mai curioși și mai curajoși, dar această practică începe să se anime din ce în ce mai mult în ultimii ani.
Ce ai descoperit de cînd te “ocupi” de filme, vara, în București?
Că există public pentru filmul românesc. Și el are șanse să devină din ce în ce mai numeros, iar consecvența și constanța unui program ca cel pe care le are Grădina cu filme de patru ani pot fi considerate model pentru spulberarea prejudecății lipsei de spectatori pentru filmul autohton.