Un alt fel de film-eseu (plus, un video-eseu): „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”

După premiera de la Karlovy Vary și un drum prin cinemauri, ultimul lungmetraj al lui Radu Jude ajunge la TIFF.18 în cadrul Zilelor Filmului Românesc. În momentul de față, Radu Jude este unul dintre cei mai interesanți regizori autohtoni. Whether you like it or not, după Aferim!, a intrat pe lista (scurtă a) regizorilor cu căutări personale genuine, care nu reciclează vreo estetică sau temă, ci testează, prin fiecare film, limitele formei: cât și cum poți spune. Iar istoria a devenit motivul în jurul căruia sunt țesute toate filmele lui, chestionând relația noastră cu ea, cât și relația filmului cu ea.

Cel mai recent film al său este și cel mai eseistic (dintre filmele lui de ficțiune), vorbind despre istorie, fabricarea și reprezentarea ei. Într-un trend ajuns deja la apogeu, al dizolvării granițelor între realitate și ficțiune, Jude o pune în centrul filmului său pe tânăra regizoare Mariana Marin (Ioana Iacob), care vrea să realizeze un reenactment al masacrului de la Odessa. Una dintre cele mai reprezentative secvențe este lunga polemică între regizoare și trimisul primăriei, un anume Movilă (Alexandru Dabija), care privește ironic agitația ei politică, lansându-se amândoi într-o lungă discuție despre ce înseamnă istoria și care sunt implicațiile ei. Pentru el, ea e o teribilistă, iar pentru ea, el încearcă s-o cenzureze.

Căutările ei, meditațiile despre artă și istorie, citatele lungi din cărți sunt toate explicite, fără artificiul mascării în replici „vorbite”, ci asumate. Filmul este dens și intelectualist, cred că este singurul film cu bibliografie pe care l-am văzut vreodată. Regizorul pune în cadru cărțile pe care le citează sau la care face referință, un mic joc care subliniază și mai bine caracterul de eseu al filmului.

Filmul eseu o să fie însoțit de proiecția video-eseului Cele două execuții ale mareșalului care continuă discuția despre reprezentare și istorie, comparând un material filmat cu execuția propriu-zisă și cadre din reconstituirea pe care i-o face Sergiu Nicolaescu în Oglinda (2002).

Pregătiți-vă pentru o experiență intensă de vizionare și haideți azi la 15:00 la Cinema Florin Piersic sau mâine la 12:30 la Sapientia să vedeți unul dintre cele mai interesante filme recente, de la unul dintre cei mai interesanți regizori autohtoni!