Când copia devine mai vie decât originalul, ce rămâne din real?
În 2001, la Bienala de la Tirana, au fost expuse lucrări ale unor artiști care nu existau. Era o farsă. Dar nu una simplă. The Tirana Conspiracy, documentarul regizat de Manfredi Lucibello, pornește de la acel caz real și construiește o reflecție complexă despre artă, impostură și identitate.
Protagonistul – un con artist italian cameleonic – și-a petrecut viața reinventându-se: a creat biografii, a semnat lucrări în numele altora, a manipulat așteptări. Dar în loc să distrugă, a creat un nou tip de artist: unul compus, instabil, care ridică întrebări incomode. Când o minciună bine ambalată primește aplauze mai multe decât adevărul, ce rost mai are autenticitatea?
Filmul e populat de figuri-cheie din lumea artei, precum Oliviero Toscani sau Bebo Storti, și evită să judece. Lasă lucrurile să plutească între fascinație și jenă. La un moment dat, cineva spune că o operă mare îl face până și pe autorul ei să se rușineze. Pentru că, uneori, sinceritatea doare.
The Tirana Conspiracy nu e doar despre artă. E despre limitele realității. Despre cum poți fi mai viu în minciună decât în adevăr. Și despre ce rămâne din tine, când nu mai știi cine ai fost cu adevărat. Pentru că, atunci când totul devine spectacol, identitatea nu mai e ceea ce ești, ci ceea ce convingi pe alții că ești.