“Sfântă este Reri. De acum înainte aceasta este tabu. A distruge acest tabu înseamnă moarte.” Despre vrăjile lui Eros, prin care îndrăgostiții reușesc să depășească interdicțiile comunitare ne vorbește legendarul regizor F.W. Murnau în cel din urmă film al său, Tabu, premiat cu un Oscar pentru cea mai bună imagine în 1931.
Printr-o rapsodie a texturilor în care jocul, muzica și compoziția se împletesc într-un elogiu adus Eros-ului, Murnau schițează un peisaj idilic în care senzorialitatea și iubirea sfidează însăși sacralitatea. Reiterând, parcă, mitul edenic, regizorul poartă spectatorul spre pământuri exotice, nealterate (în totalitate) de influențele occidentale, a căror inserție va deveni vizibilă ulterior. Undeva în Marea Sudului, pe insula Bora Bora, între doi tineri se înfiripă o frumoasă poveste de dragoste care este primejduită de un fatalism catastrofal: fata este declarată Fecioara Aleasă pentru ca, aidoma Meduzei, să condamne la moarte orice bărbat care o privește sau o atinge. Paradoxal, ceea ce inițial pare o piedică ce stă în calea celor doi îndrăgostiți va asigura prelungirea de-a dreptul melodioasă a eros-ului, asemenea instrumentalului care completează tabloul vizual.
Fuga celor doi tineri pe o altă insulă în speranța împlinirii amoroase marchează o inversare a planurilor narative: dinspre vederile pitorești și exotice ne îndreptăm spre o lume parțial idilică, deja pătată de tendințele civilizaționale și mercantiliste ale Vestului. Tânărul este nevoit să se angajeze culegător de perle, dar este inapt să înțeleagă conceptul de bani, ceea ce îl face să se aleagă cu o droaie de datorii. Obstacolele (atât de frecvente în atingerea voluptății amoroase) pândesc în permanență tânărul cuplu, amenințându-le la fiecare pas iubirea. Pedeapsa care se prăbușește asupra celor doi amintește de răzbunarea din tragedia antică: găsiți de liderii comunităților lor natale, aceștia vor să îi pedepsească, pentru ca, în final, forța tabuului să-i încolăcească pe cei doi în strânsoarea despărțirii.
Și, totuși, Murnau ne invită la o meditație asupra iubirii, care transcende orice limitare spațială sau temporală, care, printr-un spirit de bravadă, violează canonul și merge atât de departe încât demontează normele unei întregi colectivități.
Deși pare că despre figura renumitului regizor german s-a vorbit și scris în repetate rânduri, aceasta conține resurse inepuizabile de inspirație. Aceste resurse au fost valorificate și de compozitoarea Violeta Dinescu, fermecată de structura formei muzicale a filmului. Printr-un material care dialoghează cu oamenii, locurile și povestea din Tabu, aceasta trasează o serie de corespondențe, comentarii și contrapuncte la imaginile de pe ecran. Astfel, TIFF.22 găzduiește cine-concertul Tabu – o poveste din Marea Sudului, în cadrul căruia muzica va fi interpretată live de Trio Contraste și Dorin Cuibariu.
Viner, 16 iunie, ora 19:00, la Muzeul Etnografic