Shira Piven ne dezvăluie secretele din spatele filmului Reprezentația și ne împărtășește cum a ajuns să aducă la viață personajul lui Arthur Miller printr-o colaborare personală cu fratele ei, protagonistul filmului.
„Regia este, pentru mine, în primul rând un proces emoțional. Dacă pot simți povestea profund, cred că și publicul o va simți.”
Ce înseamnă pentru tine participarea la TIFF cu Reprezentația (The Performance) și cum percepi reacția publicului internațional la filmul tău?
Participarea la Festivalul Internațional de Film Transilvania este incredibil de semnificativă pentru mine. Bunicii mei erau din Ucraina, așa că simt o legătură profundă cu Europa de Est. Am filmat Reprezentația în principal în Bratislava și un segment scurt în Berlin. Această regiune rezonează cu mine atât personal, cât și artistic.
Am avut premiera filmului la Roma, iar publicul de acolo a fost extraordinar, oferindu-ne o ovație în picioare. Cred că filmul abordează teme universale care rezonează în mod special cu publicul european și sunt încântată să-l împărtășesc cu publicul de la TIFF.
Harold May este un personaj complex prins într-o situație extrem de dificilă. Cum ai lucrat cu actorul principal pentru a reprezenta această stare psihologică?
Cheia a fost să ne asigurăm că atât actorul, cât și eu simțim profunzimea emoțională a situației lui Harold. Fratele meu, care îl joacă pe Harold, are un spectru extraordinar ca actor și am avut încredere în el că va aduce greutatea emoțională necesară rolului. Colaborarea noastră a fost profund personală, bazându-se pe înțelegerea și pe experiențele noastre comune.
Regia, pentru mine, este în primul rând un proces emoțional. Dacă pot simți povestea profund, cred că și publicul o va simți. Legăturile noastre familiale și colaborările anterioare ne-au permis să explorăm personajul lui Harold într-un mod nuanțat și autentic.
Filmul este situat în Berlinul anilor 1940 și abordează teme grele precum vina și supraviețuirea. Ce fel de cercetare a fost necesară pentru a reprezenta această perioadă cu exactitate?
Am făcut o cercetare extensivă a celui de-al Doilea Război Mondial și a Holocaustului, o perioadă care m-a fascinat întotdeauna. Aceasta a inclus studierea literaturii istorice, vizionarea filmelor din acea perioadă și chiar citirea unor articole contemporane, cum ar fi un articol tulburător din New York Times din anii 1930, care îl prezenta pe Hitler într-o lumină surprinzător de neutră.
O carte care a avut impact deosebit asupra mea a fost They Thought They Were Free, care examina perspectivele germanilor de rând care erau naziști. Aceasta ne-a ajutat să înțelegem mentalitatea și complexitățile acelei perioade. Scopul nostru a fost să creăm o redare precisă și respectuoasă a Berlinului anilor 1940, surprinzând atât contextul istoric, cât și luptele personale ale personajelor noastre.
Montajul și imaginea joacă un rol crucial în exprimarea emoțiilor din Reprezentația. Care au fost unele dintre deciziile stilistice importante luate la acest nivel?
Am avut mult timp pentru a conceptualiza filmul, având în vedere provocările de a obține finanțare pentru un film independent. Am vrut să combin diverse medii pentru a evoca atmosfera perioadei, cum ar fi utilizarea filmului pe 8mm alături de video modern.
M-am consultat cu Hank Corwin, un editor foarte apreciat, despre integrarea materialului de arhivă și a materialului găsit. El a încurajat această abordare pentru a obține autenticitatea dorită. Directorul nostru de imagine israelian a excelat atât în producțiile de mari dimensiuni, cât și în cele de tip guerrilla, astfel că a oferit filmului un feeling contemporan și imediat, în timp ce surprindea măreția secvențelor de dans și a altor momente cheie.
Narațiunea filmului explorează intersecția dintre artă și politică. Cum ați încercat să evidențiați această relație în film?
Am încercat să arătăm cum ambițiile personale și artistice se intersectează cu dilemele politice și morale mai mari. Călătoria lui Harold reflectă luptele pe care mulți artiști le înfruntă atunci când succesul personal intră în conflict cu convingerile lor etice mai largi. Prin plasarea filmului în Berlinul anilor 1940, o perioadă foarte tulbure din punct de vedere politic, am putut explora cum aceste presiuni externe influențează alegerile individuale și expresia artistică. Povestea servește ca o metaforă pentru compromisurile și sacrificiile pe care artiștii trebuie să le facă adesea în urmărirea meșteșugului lor.
Care credeți că sunt mesajele cheie pe care publicul ar trebui să le rețină din acest film?
Prefer să las publicul să interpreteze filmul în felul lui, dar sper să reflecte asupra temelor, cum ar fi ambiția personală, integritatea morală și importanța de a rămâne fidel rădăcinilor tale. Dilema lui Harold este universală: tensiunea dintre succesul personal și principiile etice este ceva cu care ne confruntăm cu toții.
În plus, filmul încurajează spectatorii să reflecte asupra propriilor istorii și identități și asupra felului în care aceste elemente le modelează acțiunile și convingerile. În cele din urmă, povestea este o metaforă pentru experiențele umane mai largi și sper să rezoneze pe multiple niveluri, îndemnându-i pe spectatori să reflecteze profund asupra propriilor vieți și asupra lumii din jurul lor.
Ce te-a inspirat să adaptezi opera lui Arthur Miller într-un film?
M-a inspirat mama mea, care este artistă în domeniul teatrului și profesoară. Ea adapta deseori basme, povești populare și povestiri scurte pentru scenă, iar eu am crescut într-un astfel de mediu creativ. Deși am început ca actriță și apoi am devenit regizoare, întotdeauna am iubit scrisul. Adaptarea operei lui Arthur Miller a reprezentat un progres natural.
Mama mea a descoperit această poveste și a împărtășit-o cu fratele meu, care joacă în film. El s-a îndrăgostit de poveste și a început procesul de obținere a drepturilor de la moștenitorii lui Arthur Miller. Am simțit amândoi o conexiune profundă cu povestea, iar această pasiune ne-a îndemnat să o transformăm într-un film.