Rose – corpul ca sentință

Markus Schleinzer ne poartă în Germania secolului al 17-lea, imediat după dezastrul Războiului de Treizeci de Ani din Europa Centrală. Sandra Hüller strălucește în rolul lui Rose, o femeie ce pretinde că este bărbat pentru a supraviețui într-un sat german, cu un document de moștenire în mână și ambiții mari. Povestea surprinde atât reușita, cât și eșecul lui Rose de a-și ascunde identitatea feminină.

Problemele apar atunci când aceasta se căsătorește cu o tânără din sat, cu care ajunge să creeze o legătură emoțională de solidaritate feminină. Imaginea în alb-negru a lui Gerald Kerkletz construiește o lume în care claustrofobia și cinismul sunt prezente la tot pasul – chiar și în peisajele de câmp deschis.

Imaginea și jocul lui Hüller amintesc într-o mare măsură de Patimile Ioanei d’Arc (1928) al lui Carl Theodor Dreyer: aceeași cinematografie apăsătoare, plină de expresivitate, același corp feminin transformat în teren al judecății și aceeași privire lipsită de speranță.

Indiferent de contextul istoric în care Schleinzer a ales să-și plaseze acțiunea, povestea surprinde o experiență feminină universală de încercare a spargerii barierelor patriarhale de gen și reconfigurare a conceptului de libertate.

Filmul a avut premiera mondială la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, unde Sandra Hüller a câștigat Ursul de Argint pentru Cea Mai Bună Interpretare într-un Rol Principal, pe bună dreptate.

Miercuri, 17 iunie, ora 10:00 – Cinema Victoria

0 replies on “Rose – corpul ca sentință”