Portretul actriței înainte de două premiere

Mădălina Craiu nu este străină de TIFF. Două din scurtmetrajele în care a jucat au mai rulat în festival – Blu (2011) și Și băieții câteodată (2013) -, iar premierele de sezon Umbre au adus-o și în ultimii ani. Dar în TIFF.18, la obișnuita premieră a serialului HBO se adaugă și premiera primului ei lungmetraj, Mo (r: Radu Dragomir).

Alex Mircioi: Ai lucrat și în scurtmetraj, și în lungmetraj și în seriale, care este formula ta preferată și cât diferă munca ta ca actriță la fiecare dintre ele?
Mădălina Craiu: Evident că nu am o formulă preferată, toate sunt solicitante creativ în felul lor și asta e bine. Diferențele nu sunt la nivel de construct al caracterului neapărat, ci la natura proiectelor. În scurtmetraj primești o felie din viața unui personaj, de obicei un singur eveniment transformativ, în lungmetraj ai timp sa arăți mai mult din acest personaj, deci o serie de evenimente care duc la modificarea lui, iar în serial ai luxul de a reveni la același personaj și a-l urmări în diferite stadii ale parcursului sau.

A.M.: La ce să ne așteptăm de la Mo și de la Vera, personajul tău?
M.C.: De la Mo filmul cred că puteți să vă așteptați la o poveste bine spusă și o situație extremă tratată nuanțat. De la Mo personajul e mai bine să nu ai așteptări. E un personaj surprinzător, cu o viață interioară spectaculoasă, iar de la Vera, prietena cea mai buna a lui Mo, așteptați o constantă încercare de mediere a tuturor situațiilor în care cele două sunt aruncate de Mo. E o poveste în mare măsură și despre prietenie, despre compromisurile, grijile și nebunia pe care ea le presupune uneori.

A.M.: Dar de la Magda?
M.C.: Magda continuă să facă față războinic evenimentelor din viața ei. O vom vedea în contexte în care n-am mai văzut-o până acum.

A.M.: Dacă tot ai termen de comparație, cam cum e atmosfera la TIFF.18?
M.C.: Mă bucură sincer de fiecare dată când ajung la TIFF, iar anul ăsta cu atât mai mult, cu cât am două premiere în festival. E genul de festival care are abilitatea de a crea amintiri. Și în rândul nostru și în rândul publicului cred. Ceea ce mi se pare o reală reușită.