Nici taberele de nudiști nu mai sunt ce-au fost
De la tatăl său nudist, Patrick (Kevin Janssens) a moștenit talentul de-a face tâmplărie, de a repara instalații electrice și de a monta instalații sanitare îmbrăcat doar cu doar o cămașă descheiată la toți nasturii. De la mama sa oarbă, Patrick a preluat nevoia de a ști că lucrurile sunt fix la locul lor. Nevoie cât se poate de justificată în cazul mamei, dar cît se poate de obsesiv-compulsivă în cazul fiului. Când tatăl lui moare, Patrick moștenește un camping destinat naturiștilor și naturistelor, dar este mult mai preocupat de găsirea ciocanului său, furat de o mână criminală (și nudistă). Obsesia lui Patrick și ancheta demnă de romanele Agathei Christie, cauzează valuri, frisoane și violențe între nudiști, nudiști și Patrick, Patrick și tot restul universului.
Debutul în lungmetraj al lui Tim Mielants are toate atuurile și chichițele unui film belgian: umor negru, zero pudori, pusee ocazionale de suprarealism spontan, tupeul de a fi simultan atât grotesc, cât și adorabil. Kevin Janssens execută abil un Patrick departe de-a fi simpluț, ca majoritatea protagoniștilor de comedie. Umorul evită cu obstinație zona mult prea facilă a glumelor cu nudiști. Explorează însă zona relațiilor și a situațiilor dintre personaje, sondează eficient conflictele de grup (și nudiștii au pretenții de la cazare, fixații nesănătoase și prostul obicei de a fura, deci numai de pace nu poate fi vorba). De remarcat rolul secundar de comisar mărinimos de poliție, executat con gusto de Bouli Lanners. De remarcat și că vârsta medie a nudistului european este de 57 de ani. Și nu în ultimul rând, că Mielants identifică două tematici din filmul său: doliul și găsirea unui scop în viață, mai exact șarmul unei existențe fără obiective clare, al căror exponent este protagonistul Patrick. Filmul poate fi văzut astăzi de la ora 21.30 la USAMV și miercuri, 5 august, începând cu ora 23.45, la Báthory.