Oskar și Lilli
Cu toate că nu alegem țara în care ne naștem, ce etnie avem, cât de înalți vom fi, lucrurile de felul ăsta ne creează o mare parte din identitate. Oamenii s-au obișnuit să se eticheteze unii pe alții în funcție de astfel de întâmplări. Oskar (8 ani) și Lilli (13 ani) sunt doi copii născuți în Cecenia, o parte a lumii care e tot în război din 1999 și până în ziua de azi. Împreună cu mama, și-au găsit refugiu în Austria, unde trăiesc de 6 ani. Doar că statul adoptiv nu-i primește cu brațele deschise, ba dimpotrivă, autoritățile caută mereu un motiv să-i deporteze. Atunci când pare că deportarea este inevitabilă, mama încearcă să se sinucidă. Poate gestul ei vine din disperare, poate vine din intuiția că astfel copiiii vor fi preluați în grija statului austriac.
Străini în țara în care se simt acasă, Oskar și sora lui sunt dați în plasament unor familii diferite, în care trebuie să lupte cu prejudecățile și să-și găsească un loc. Chiar și în situația nouă de viață provizorie, Oskar pare a avea resurse inepuizabile de căldură, drăgălășenie și ingeniozitate. În prag de adolescență, Lilli e mai tulburată de lipsa de stabilitate și afecțiune, după care tânjește. În timp ce Oskar îi cucerește treptat pe cei din noua familie cu sinceritatea și jovialitatea lui, Lilli are tendința să se închidă în ea, lipsindu-i curajul de a se atașa de mama adoptivă. Deși despărțiți, cei doi frați reușesc să păstreze legătura și să se țină cu toate puterile de speranța că vor redeveni o familie împreună cu mama lor.
O poveste care poate părea dură, dacă nu am știi că prezintă singurul mod de viață cunoscut de milioane de copii din zilele noastre. Filmul poate fi văzut mâine, de la ora 10, la Muzeul de Artă.