Noul lungmetraj al regizorului Tudor Cristian Jurgiu marchează o schimbare de direcție în filmografia sa, complet diferită de realismul din Câinele japonez (2013). Jurgiu propune o întoarcere la basm, la poveștile cu prinți și prințese, cu rădăcini în folclorul românesc. Sub acest magic acoperământ, Și poate mai trăiesc și azi este și un studiu intimist al relației dintre Clara (Nicoleta Hâncu) și Vlad (Bogdan Nechifor), singurele două personaje pe care le întâlnim pe tot parcursul filmului.
Clara și Vlad sunt diametral opuși. Ea este energică, vorbește în proverbe și zicători, iar el molatic, stă mai mult în pat atunci când nu inventează jocuri, care o scot din sărite pe Clara. O poveste de dragoste de felul acesta necesită câteva indicii pentru a fi deslușită, iar narațiunea este întreruptă la un moment dat de o serie de ilustrații cu text, văzute printr-un diascop. Ceea ce vedem este un diafilm, cu un basm despre o prințesă care nu poate scăpa de blestemul de-a dori o singură persoană. Acel cineva este întruchipat de Vlad, care în ciuda nepotrivirilor dintre ei, este alesul Clarei.
Din apartamentul dichisit, cele două personaje călătoresc la munte, la plajă, pe un șantier, fără a înțelege motivele teleportării. Nucleele narative sunt traversate de elipse, care nu sunt aproape deloc ghidate după principiile clasice ale unui basm. Acțiunea și compoziția din interiorul unui cadru sunt total independente de ceea ce este înainte sau le urmează. Mai mult, cadrele mențin un setting realist, doar personajele se manifestă ludic și irațional. În Și poate mai trăiesc și azi, realul și fantasticul se ciocnesc, pentru a putea descrie o relație de iubire care nu ar fi posibilă în spațiul terestru. Dragostea dintre Clara și Vlad se împlinește doar atunci când amândoi pășesc în suprareal – chiar dacă asta este doar un alt joc inventat de ei.
Și poate mai trăiesc și azi vine pe drumul inaugurat de Ana Lungu (Un prinț și jumătate, 2018) în cinemaul românesc al ultimilor ani. Filmul lui Jurgiu este promițător prin căutările sale delicate și inteligente de-a face universul basmelor să funcționează și în cinema, iar nu într-un cinema al reconstituirilor fanstatice, al costumelor și încleștărilor dramatice.
Și poate mai trăiesc și azi rulează azi (7 august), de la orele 21:30, la Iulius Parc Open Air și sâmbătă (8 august), de la orele 21:30, la UBB.