Claudiu Mitcu este regizor și producător. L-am întrebat cum a trecut prin această perioadă și, mai ales, ce crede că se va întîmpla mai departe. A filmat în pandemie un scurtmetraj documentar pe litoralul românesc, 01.05.2020, și spune că e posibil ca mulți dintre oamenii din industria de film autohtonă să fie nevoiți să se reprofileze.
La ce lucrai cînd a început nebunia? Ai reușit să continui în vreun fel?
Pe 5 martie 2020 terminam filmările la un scurtmetraj produs de Wearebasca (casa de producție la care sînt și eu acționar). Jumătate din film este filmat într-un spital. Probabil utlimul film filmat în spital înainte de pandemie, deja „mirosea” pe holurile spitalului a Covid. În perioada de lockdown l-am montat împreună cu Kim (Ioachim Stroe) prin zoom/telefon, și în octombrie am terminat postproducția. De asemenea, filmam la documentarul Blană Bombă, ultima filmare o făcusem în luna februarie în studioul Taine, unde trupa și-a întregistrat prima piesă. În pauzele de înregistrare se vorbea de China, Covid, lilieci, dar sincer nu prevedeam ce o să urmeze.
Mai aveam în pregătire un stopmotion regizat de Kim pe care a trebuit să îl amînăm pentru toamnă, nu aveam cum să pregătim lucrurile de acasă, să facem repetițiile cu actorii, probele de costume, de machiaj.
Cum ai descrie perioada asta din perspectiva celui care are o casă de producție?
A fost o perioadă dificilă. În februarie, ca urmare a Brexitului, pierdusem un client important, așa că începutul anului era deja dificil. Dar abia în martie am văzut ce înseamnă să fie cu adevărat greu.
Ne-am mișcat repede, încă nu eram blocați în case cînd toată lumea de la birou și-a luat cele necesare acasă (calculatoare/harduri). A fost o perioadă de așteptare la începutul lockdown-ului cînd nu prea lucra nimeni, toată lumea ținea de bani, aștepta să vadă ce se va întîmpla. Eu mergeam la birou de două ori pe săptămînă, doar ca să ud florile.
În 2019 s-a ținut un singur concurs CNC, iar rezultatul a venit foarte tîrziu, deci nu puteai face mari planuri pentru perioada următoare, era destul de incert totul. Pînă la finalul lui aprilie, cînd am început să mai facem niște job-uri care urmau să ne aducă niște bani, am luat în calcul, pentru prima dată de cînd sîntem în formula asta, să ne restrîngem, pentru că nu știam cît va dura perioada asta.
Dacă te-ai apuca să faci un documentar despre pandemie, cu ce ai începe?
Cu un liliac care iese dintr-un mormînt…
Chiar am făcut ceva despre pandemie. Împreună cu Andrei Butică, Ioachim Stroe și Dan Zărnescu, am gasit o modalitate (legală) să ieșim din casă și să vedem și noi marea: o filmare de 1 Mai prin toate stațiunile de pe litoral. A iesit un documentar de 8 minute pe care l-am numit 01.05.2020 și care a avut premiera la Festivalul de la Talinn, festival de categoria A, alături de alte 5 filme despre pandemie din toate colțurile lumii.
Care sînt schimbările care se vor simți în industria filmului și în perioada următoare?
Păi nu se prea produce pentru că nu sînt bani, nu se distribuie pentru că cinematografele sînt ba închise, ba deschise la capacitate mult redusă, oamenilor le e teamă să meargă la cinema, festivalurile se anulează/se amînă, și toate astea duc la migrarea spre online, deci o mare parte din industrie va fi în pauză. Lipsa unui concurs CNC în anul 2020 o sa se vadă anul ăsta și anul viitor cînd, probabil, multă lume din industrie se va reprofila. O să te ducă cu Uber-ul un actor, un regizor, un focus puller…
Ce ți-a lipsit cel mai mult (vorbim despre obișnuințele de om din această branșă?
Cred că cel mai mult mi-a lipsit mersul la cinema și la festivaluri. Am fost la cîteva în perioada asta, dar mult mai puțin. TIFF-ul de anul ăsta a fost binevenit și incredibil de mișto.
Ți-ai făcut planuri de proiecte viitoare?
Da, producem (Wearebasca) mai multe documentare, un lungmetraj indie și vreo două scurtmetraje, în toamnă. Avem cîteva planuri pentru următoarea perioadă.