Piața Unirii a fost animată vineri, 24 iunie, de o discuție cu cele mai proeminente cineaste române contemporane, moderată de Ionuț Mareș. Monica Stan, Alina Grigore și Ligia Ciornei au vorbit despre filmele prezentate anul acesta la TIFF – cele trei producții au în comun dorința protagonistelor de eliberare –, despre relații de abuz și despre cum percep pozițiile de autoritate în care sunt puse în calitate de regizoare.
Monica Stan este prezentă la festival cu Imaculat, debutul cinematografic ce i-a adus trei premii la Festivalul de Film de la Veneția. Lungmetrajul o urmărește pe Daria, o tânără dependentă de droguri ce intră într-o clinică de reabilitare și devine protejata pacienților de sex masculin aflați deja acolo, doar ca să realizeze apoi că această afecțiune nu este gratuită. Autoarea mărturisește că a fost inspirată de experiențele ei personale în scrierea scenariului, de acea „dragoste care îl chinuie pe celălalt”, punctând că abuzul este o formă de complicitate și în dinamica respectivă ambele părți poartă o responsabilitate.
Crai nou, prima producție a scenaristei Alina Grigore, relatează drama unei tinere femei care dorește să scape din gheara familiei ei disfuncționale și să se concentreze pe educație. În urma unor relații sexuale cu un artist, este mai determinată ca niciodată să lupte împotriva abuzurilor la care a fost supusă. Vorbind despre diferențele controversate dintre sexe, cineasta afirmă că o bucură că există și crede în ele. Crai nou s-a dorit a fi „proiectul unor creatori”, astfel că regizoarea nu a profitat de poziția ei de autoritate, ci a mizat pe colaborare și pe „un fel pedagogic de a fi în lucru care ajută actul creativ general”.
Lungmetrajul de debut al Ligiei Ciornei, Clouds of Chernobyl, prezintă tragica poveste a unei fete forțate de soacra ei să facă un avort în perioada comunistă din România, din cauză că mulți copii se nășteau morți sau cu malformații în urma dezastrului nuclear de la Cernobîl. Regizoarea a discutat despre procesul de documentare din spatele scenariului, empatizând cu oamenii care au trecut prin evenimente asemănătoare. În ce privește lucrul cu actorii, cineasta recunoaște că scrie pentru ei, dorind să construiască „personaje care să îi scoată din zona de confort și să exploreze creativitatea pe care o au în ei”.
Cele trei cineaste se bucură de promovarea pe care vocile feminine din cinematografie o primesc în prezent și vor continua să exploreze poveștile și complexitatea tinerelor femei, atât contemporane, cât și din trecut.