Incidentul Diatlov, în care un grup de nouă alpiniști și-au pierdut viețile în condiții cel puțin suspecte în munții Ural într-o noapte de februarie 1959, a mai făcut subiectul unor cărți și filme în trecut. Ce promite să aducă în plus miniseria lui Ilia Kulikov, pe lângă relatările din dosarele anchetei inițiale, sunt noi detalii din documente recent declasificate și jurnalele celor decedați.
Însă, ca orice operă de ficțiune, Muntele morții: Misterul Diatlov își ia marja sa de libertate atunci când vine vorba de dramatizare, și o face încă din primul episod, când maiorul KGB Oleg Kostin (Piotr Fiodorov), un personaj fictiv, e însărcinat cu investigarea cazului. Prezența sa în Ivdel e trecută sub tăcere tocmai pentru a nu trezi bănuieli, însă o face în oficialitățile locale cu care trebuie să colaboreze, printre care și medicul legist Ekaterina Șemanova (Maria Lugovaia), văduva unui fost prieten din Armata Roșie. Ancheta sa ocupă jumătate dintre episoade, celelalte patru, filmate într-un alb-negru stilizat să aducă aminte de filmele vremii și intercalate cu cele color, concentrându-se în schimb pe călătoria grupului de studenți, de la primirea consimțământului pentru expediție din partea autorităților sovietice până la sfârșitul iminent. Cu regulile jocului stabilite (un episod prezintă investigația și diferite ipoteze cu privire la ce s-ar fi putut întâmpla pentru ca imediat următorul să vină cu răspunsuri și explicații), nefericita aventură pare gata să înceapă, iar cazul pregătit pentru a fi rezolvat.
Însă greul abia începe: mașinațiunile sovietice, mai mult decât să ajute, pun bețe în roate, iar Kostin e bântuit, la propriu și la figurat, de experiența sa de pe frontul celui de-al doilea război mondial. Dincolo, grupul în fruntea căruia se află Igor Diatlov (Ivan Mulin) se lovește de o vreme cumplită, urși înfometați, un trib băștinaș Mansi ostil la ideea de a avea teritoriul încălcat, dar și sfere de lumină misterioase pe cer. În plus, Sașa Zolotariov (Egor Beroev), un inginer de treizeci și ceva de ani, cel mai în vârstă dintre ei, pe care autoritățile i-au obligat să-l ia ca însoțitor, pare să ascundă un secret periculos. Conspirațiile care s-au format pe spinarea cazului în ultimele șase decenii își găsesc aici, în parte, o explicație, însă un oarecare misticism ocult rămâne planând asupra întregului eveniment.
Cu o expediție care pare să fie fidelă jurnalelor victimelor și un final deja cunoscut, episoadele flashback tind să fie mai puțin bogate în conflict, respectiv suspans, decât cele care urmăresc investigația lui Kostin. Trecutul lui Zolotariov, care devine rapid o ancoră și o figură paternală pentru cei opt studenți, nu e la fel de în detaliu explorat ca cel al lui Kostin, care e folosit la tot pasul pentru a tachina cu promisiunea a mai mult, probabil tocmai din cauză că e vorba de un personaj real. În final, Muntele morții e cel mai captivant atunci când explorează istorii personale și elemente supranaturale care aduc aminte de Dosarele X și Twin Peaks, fie ele și fictive. Și, din fericire, introduce îndeajuns de multe astfel de direcții pentru a susține interesul și surpriza chiar și atunci când e preocupat să bifeze cerințele unei drame procedurale care poate părea că nu mai are nimic nou de spus.