“Dacă vede lupul şi vede că nu mai găseşte nimic, îşi pune în gând una: aşază cele două capete cu dinţii rânjiţi în fereşti, de ţi se părea că râdeau; pe urmă unge toţi păreţii cu sânge, ca să facă şi mai mult în ciuda caprei, ş-apoi iese şi-şi caută de drum”.
Mai încolo: “– Cumătră, mă pârlesc, ard de tot, mor, nu mă lăsa! – Arzi, cumătre, mori, că nici viu nu eşti bun! (…) După aceasta, capra şi cu iedul au luat o căpiţă de fân ş-au aruncat-o peste dânsul, în groapă, ca să se mai potolească focul. Apoi, la urma urmelor, năpădiră asupra lui şi-i mai trântiră în cap cu bolovani şi cu ce-au apucat, până-l omorâră de tot.”
I-am adresat, așadar, doamnei Maia Morgenstern, protagonista unei ecranizări indie aproape horror Capra cu trei iezi (Victor Canache, 2022), care a avut premiera internațională la TIFF, întrebarea care mie, unuia, îmi stă de mai mulți ani pe buze: oare Ion Creangă scria ca un psihopat?
Iar doamna Morgenstern, căreia mi-am permis să-i spun “Doamna Maia”, a avut amabilitatea de a-mi declara următoarele: “Mie nu mi se pare că scria ca un psihopat. Dar ceva-ceva material pentru genul horror iată, există. Și țin să precizez că domnul regizor Răzvan Victor Canache mi-a spus de la bun început ce-o să ne iasă. Nu m-a indus în eroare, zicându-mi c-o să joc în desene animate. De altfel, noi ne-am făcut mâna și ne-am împrietenit, lucrând la un scurtmetraj. Și să știți că-i admir enorm pe acești tineri cu care am făcut Capra cu trei iezi – Răzvan și Ioana. Au o pasiune greu de egalat, greu de explicat. Au construit singuri, cu mâinile lor, decorul. Vă spun: o casă! Iar în timpul filmărilor ei acolo au și dormit – pe platou, în casa aceea!”
Cât despre adevăratul film horror care-l implică pe marele clasic al literaturii române, doamna Maia a precizat: “Trebuie procedat altfel. Cu grijă, cu pedagogie, cu inteligență, Ion Creangă fiind foarte greu de citit, întrucât noi nu-i mai înțelegem limbajul. Or, pe vremea mea se petrecea o enormă eroare – care se produce și acum: eram în clasa a II-a, nici nu știam bine să buchisim, și, hai, copilași, să citim cu toții din Creangă! Mă credeți că nu înțelegeam nimic? Domnule, vă spun sincer, nu aveam nicio bucurie citindu-l. «Scoală, duglișule, înainte de răsăritul soarelui». «Duglișule». Ce-i ăsta, «dugliș»? Îmi puteți spune dumneavoastră ce înseamnă «dugliș»?”