Lina din Lima

Lina (Magaly Solier) e o femeie peruviană care, asemenea altora ca ea, a venit în Santiago, Chile, pentru a câștiga un ban cinstit și a-și întreține familia de la distanță. Se pregătește să se întoarcă acasă, în Lima, pentru sărbători, însă fără o locuință a ei în țara adoptivă, își petrece nopțile în casa de vacanță a familiei pentru care lucrează, având grijă de fiica lor și de noua piscină și dormind pe saltele învelite în huse de plastic. E nerăbdătoare să-și revadă fiul, care locuiește acum cu fostul ei soț, chiar dacă acesta, ajuns la vârsta adolescenței, nu mai are nevoie de ea așa cum ar fi sperat și nu îi apreciază pe deplin dedicarea.

Experiența regizoarei María Paz González în film documentar e vizibilă aici: Lina e observată îndeaproape cum muncește din greu, fără să fie apreciată, merge la întâlniri romantice în urma cărora se simte chiar și mai singură, cumpără și împachetează cadouri de Crăciun și se pregătește pentru marea călătorie. Însă lipsa unui loc pe care să-l poată numi acasă și a unei relații stabile o face să viseze cu ochii deschiși, astfel că experiența ei e întreruptă ici și colo de elaborate numere muzicale care îi permit să-și imagineze o viață ideală. Spectacolul vibrant al izbucnirilor de culoare care se intercalează cu trista realitate adaugă dimensiuni noi personajului Linei, reușind în același timp să spargă monotonia dată de repetitivitatea pe care González o implică pentru a sublinia cât de nefericită e situația Linei.

Povestea ei e povestea a mii de femei imigrante care sunt nevoite să se sacrifice de dragul celor de acasă, însă Lina din Lima reușește să treacă peste mai multe stereotipuri cultivate de-a lungul timpului în producții mai ales americane pe același subiect. E mai degrabă un portret realist, empatic, care nu încearcă să-și facă spectatorul să o compătimească pe protagonistă, ci să-l transpună în pielea ei pentru a o putea înțelege. Toate neajunsurile Linei o transformă pe aceasta într-o persoană care, prinsă la ananghie, are nevoie de alinare. Dar în loc să își plângă de milă și să lase belelele să îi stea în cale loc, ea merge mai departe și reușește să găsească curajul necesar chiar și în mijlocul unei lumi atât de zbuciumate.

Leave a comment

Your email address will not be published.