Jeanși sovietici recompune cu flow un decor istoric inevitabil, familiar celor din această parte de lume.
Bancurile politice spuse cu jumătate de gură, șopârlele, limbajul de lemn, interceptările telefonice, informatorii și, poate mai presus de toate, atracția aproape erotică a vestului și a produselor sale sunt tot atâtea borne ale unei epoci care a avut, în ultimele decenii, parte de sute de povestiri și repovestiri.
Serialul regizat de Stanislavs Tokalovs și Teodora Markova le are la rândul său, dar mai are și altceva: tactul de a oferi o imagine nuanțată și de a sta la adăpost atât de cosmetizarea nostalgică, cât și de tragismul fără drept de apel care străbate de multe ori filmele despre estul comunist. În Jeanși sovietici (Soviet Jeans), viața este grea, dar niciodată complet lipsită de bucurii, așa cum și oamenii, în frunte cu fâșnețul Renars, deși prinși în centrifuga sistemului, nu sunt niciodată prinși cu totul.
Ceea ce îi scapă, dar îi și expune, paradoxal, la pericolul de a fi prinși mai strâns, sunt micile gesturi de rebeliune. Un cântecel ironic la adresa unui ofițer de Securitate, niște valută dosită în spătarul unui scaun, o pereche de blugi frumoși – sau în acest caz foarte multe perechi. Și, desigur, dragostea, doar că și aici sunt tot felul de opreliști: cetățenie străină, filaje, concurență sentimentală de pe cealaltă parte a baricadei. E, per total, un traseu cu de toate, în același timp palpitant ca suită de cotituri și emoționant ca priveliște de ansamblu. Parcurgându-l, fie că din experiență proprie sau memorie colectivă, sunt șanse mari să vă recunoașteți.
Marți, 18 iunie, ora 14:30 – Universitatea Sapientia