În filmografia ta de pe IMDb, numele îți apare la mai multe filme de animație, coproducții internaționale. Te-ai născut la Cluj-Napoca – spune-ne cum ai ajuns în această lume internațională a animației?
Am studiat la Academia de Arte Vizuale “Ion Andreescu” din Cluj-Napoca (azi: Universitatea de Arte și Design, UAD – n.red.), la specializarea Grafică, după care am ajuns în studioul AnimaFilm din București. Aici am făcut cunoștință cu procesul de creație al desenelor animate. Acesta este unul foarte complex, cu mai multe etape de lucru, dintre care pe mine mă interesa cel mai mult animarea, adică mișcarea, însuflețirea desenelor. Încercam să mă instruiesc în această direcție. În 1987 m-am mutat în Ungaria. Pe atunci au fost înființate mai multe studiouri de animație, firme private, care produceau filme de animație comandate din străinătate. Ca artist independent, am participat la mai multe producții, astfel numele meu a devenit cunoscut în mai multe studiouri externe, și am început să primesc din ce în ce mai multe oferte de muncă.
Numele tău apare în diferite posturi pe genericul producțiilor. Înțelegem noțiunile de animator și storyboard, dar cu ce se ocupă un layout supervisor sau un clean-up artist?
Termenul layout se referă la desenul de rafinare, în care se dezvoltă schița scenei desenate în storyboard și în care se pregătește schița pentru etapa de animare. Trebuie să conțină toate informațiile care trebuie realizate în etapele următoare, de exemplu: dimensiunea finală a imaginii, rezoluția, mișcările camerei, schița exactă a fundalului (care va fi realizat apoi de desenatorul de fundal), posing-urile necesare pentru animare, proporțiile, efectele 2D sau 3D – dacă este cazul, direcțiile luminilor etc. Aceasta este o etapă foarte importantă în procesul de creație a filmului, de aceea, de obicei, este realizată de cei mai buni animatori, iar supervisor-ul este cel care le coordonează munca. Cleanup artist este desenatorul cu mâna, punctual, care limpezește schițele animatorului, așa-numitele desene-cheie, utilizând liniile de calitate adecvată, le dă caracterul pe baza modelelor, și la nevoie, le împarte pe diferite straturi. Pregătește desenele de etapă care mai lipsesc, și straturile de umbră. Adică el este cel care finalizează desenele în ultima etapă a procesului desenării, etapă din care desenul trece la etapa de colorat.
În legătură cu Ruben Brandt: există un proces de „casting” și în cazul filmelor de animație? Cum își caută sau cum își alege un regizor colaboratorii? Tu cum ai ajuns să fii colaborator la acest proiect?
Da, există și în domeniul animației un fel de „casting” constituit dintr-un test: animatorii care aplică la proiect trebuie să creeze o scenă scurtă cu personajele date. Munca lor este evaluată de regizor și de animatorii-șef, după care se decide dacă aplicantul este adecvat pentru producția respectivă, și în ce fel de scenele poate fi folosită munca lui. La fel se întâmplă și în cazul desenatorilor clean-up. De fapt, acesta este un domeniu destul de restrâns, ne cunoaștem între noi, și știm cine ce poate face. De fapt, cei care trebuie testați în acest fel sunt doar artiștii proaspăt-absolvenți sau cei care se aplică din străinătate.
Eu am ajuns să fiu colaborator la această producție atunci când un prieten de-al meu, care are un studio 3D, m-a anunțat să particip la un meeting în cadrul căruia Milorad Krstić cauta colegi, colaboratori pentru a-și realiza o idee. Eu îl cunoșteam deja pe Milorad, fiindcă lucrasem împreună o perioadă mai scurtă la o firmă, cu 20 de ani în urmă. După ce ne-a prezentat schițele, nimeni nu a acceptat munca, poate că s-au cam speriat de desenele unice, un pic grotești ale lui Milorad, și de lumea sa dramaturgică complet neobișnuită. Pe atunci lucrasem împreună cu 3-4 colegi deja de câțiva ani, acceptam diferite sarcini la diferite producții, eram deja obișnuiți împreună. Așa că, am decis împreună că aceasta este o provocare interesantă pentru noi (adevărul e, că urma să terminăm un proiect) și că vom accepta această muncă. Am și pregătit un film-pilot cu care am câștigat o finanțare la Fondul Național de Film al Ungariei. Pe parcursul etapei de pregătire trebuia să lucrăm la personaje, planurile de decor (acestea au fost făcute în mare parte de Milorad), după aceea urma storyboard-ul, schițele de fundal și layout-urile. Pe parcursul producției lucram în calitate de animator-șef, am făcut și animații de efect, iar, spre sfârșit – când se apropia termenul de predare – am ajutat și în etapa clean-up.
Există ceva de care ești deosebit de mulțumit, sau ceva la care ai mai fi lucrat puțin?
Sunt mulțumit cu filmul în ansamblu, cel mai mult îmi place povestirea întâmplărilor. Cred că aceasta a fost cea mai interesantă provocare din viața mea, sunt mândru că am avut posibilitatea de a lucra la ea. Desigur eu, cu perspectiva unui specialist, văd acele greșeli în film, pe care laicul nu le observă, acestea trebuiau corectate, dar din păcate nu ne-au mai rămas nici bani, nici timp pentru asta. Cu un singur cuvânt: filmul e impecabil!
Cui i-ai recomanda Ruben Brandt, colecționar?
Milorad spunea întotdeauna, că el vrea doar să facă un film care nu este plictisitor. În opinia mea a reușit acest lucru, deci pot recomanda filmul tuturor celor care sunt pasionați de thrillerele. Filmul are, desigur, mai multe straturi, iar pentru înțelegerea acestora este nevoie de o cultură generală, mai ales în domeniul artelor plastice, al arhitecturii, al psihologiei și al artei filmului. Cu cât mai multe ocazii vă uitați la film, cu atât mai multe detalii veți descoperi.
Ce îi sfătuiești pe cei care vor să facă filme de animație în Transilvania, dar nu știu de unde să înceapă?
E bine să se ocupe de animație doar cu cei care simt un devotament pentru acest domeniu. Adevărul este că nu e ușor să trăiești din ea: cunosc mulți oameni care erau nevoiți să-și caute altă profesie. Cea mai mare problemă este că nu există o pregătire adecvată în domeniul animației în Europa Centrală și de Est, astfel tinerii începători nu au cum să intre în concurență cu super-animatorii super-producțiilor din Vest, în ciuda faptului că de acolo provin majoritatea comenzilor și a banilor. Talentul la desen este indispensabil, în plus studierea animatorilor clasici este importantă, pentru că putem învăța multe de la ei. Un animator bun trebuie să ajungă la acel nivel, unde își poate judeca propria sa muncă, și nu se mulțumește cu mediocritatea. Esența constă în perseverență și multă bere.
Interviu realizat de Jakab-Benke Nándor