Într-o trimitere directă la Sunset Boulevard (1950), Hustler White se deschide cu imaginea unui cadavru plutind într-o piscină și un voice-over (al presupusului cadavru) care parodiază discursul scenaristului din filmul lui Billy Wilder. Doar că, dacă la Wilder era vorba de un protagonist care își dorește o piscină și în final o obține numai pentru a se îneca în ea, la Bruce LaBruce lucrurile stau puțin altfel: piscina nu mai e așa de extravagantă și greu de obținut, nefericitul eveniment pare trecut cu vederea și de poliție, și de presă, iar cadavrul nu aparține protagonistului, ci celui care face obiectul dorinței lui.
Jürgen Anger, neînrudit cu Kenneth Anger, așa cum bine ni se atrage atenția, și jucat de LaBruce însuși, e un scriitor european ajuns în Los Angelesul anilor ’90 datorită interesului pe care lumea sordidă a prostituției masculine și pornografiei gay de aici îl exercită asupra sa. Nici nu ajunge să se acomodeze cu orașul cînd, din taxiul cu care navighează Bulevardul Santa Monica, zărește un hustler care îi atrage atenția și pentru care dezvoltă rapid o obsesie: Monty Ward (Tony Ward, devenit cunoscut cu câțiva ani înainte pentru apariția în câteva videoclipuri de-ale Madonnei), care încearcă să scape de un maiou pătat cu sîngele unui bărbat peste care tocmai a dat cu mașina. Jürgen crede că maioul a fost uitat și vede în opțiunea înapoierii lui șansa unei întîlniri în care să schimbe mai mult decît o privire, doar că de fiecare dată când se apropie de el, Monty crede că e abordat de un polițist și fuge.
Astfel începe o cursă de-a șoarecele și pisica care, ne face LaBruce să credem, nu se poate termina decât tragic.