Parazit, apogeul entertainment-ului

După două filme în limba engleză mai convenționale, mai la locul lor (Expresul zăpezii, din 2013, și Okja, din 2017), sud-coreeanul Bong Joon-ho se întoarce în Parazit la limba natală și la nebunia creativă care l-a consacrat în filme anterioare precum Asasin în serie (2003), Monstrul (2006) sau Mama (2009). Cîștigător unanim al Palme d’Or-ul-ui la Cannes, Parazit, ca și În flăcări (2018) înaintea lui, radiografiază inegalitatea socială și critică efectele capitalismului sud-coreean, împărțindu-și și el acțiunea între locații aflate la extreme: demisolul insalubru în care își duce existența familia Kim, aflat într-o zonă infamă a Seulului, cu străzi ticsite de gunoi care la fiecare ploaie mai puternică se inundă, și vila luxoasă cu etaj și curte spațioasă a familiei Park, aflată în zona bună, curată a orașului.

Debutînd ca un horror de tip home invasion, Parazit îi urmărește pe membrii familiei Kim infiltrîndu-se, încetul cu încetul, în sînul familiei Park, ajungînd în cele din urmă să trăiască de pe urma lor. Îi întîlnim pe aceștia dintîi în casa de la demisol, toți patru șomeri, îndoind cutii de a pizza pentru a rămîne la limita supraviețuirii și furînd internet de la rețeaua WiFi a unei cafenele din apropiere. Atunci cînd pe stradă se face dezinsecție, ei lasă ferestrele deschise, în speranța că insectele din locuința lor vor dispărea și ele din cauza fumului. Totul începe cînd lui Ki-woo i se oferă oportunitatea de a preda engleză unei fete dintr-o familie bogată, Da-hye. Acesta își falsifică diploma de la Oxford, își ia numele de Kevin și trece cu brio de prima ședință supervizată de mama fetei. Instalat în casa Park, el începe să aducă aici și ceilalți membri ai familiei sale, păstrîndu-și însă adevărata identitate doar pentru ei: pe sora lui ca profesoara de artă a mezinului, post care nu a fost menținut anterior prea mult de niciun pretendent, iar pe tatăl și mama sa ca șofer, respectiv menajeră, după ce reușesc să-i concedieze pe cei de dinainte. 

Dincolo de comentariul social, care reușește să fie cînd mai subtil (Chung-sook taie la un moment dat carnea de vită Hanwoo, cea mai scumpă de pe piață, pentru a-și prepara o gustare cu tăiței, așa cum e învățată la ea acasă), cînd foarte pe față (la petrecerea din finalul filmului, Ki-woo o întreabă pe Da-hye dacă i se pare că se potrivește în acest mediu aristocrat), și care de altfel caracterizează întregul film (care dintre familii e, pînă la urmă, adevăratul parazit?), filmul lui Bong Joon-ho e de un entertainment și o inteligență rar întîlnite. Ceea ce începe ca un home invasion se transformă sub ochii spectatorului într-o comedie de moravuri, pentru ca apoi să ia alte și alte forme, trecînd maleabil printr-o suită de genuri fără a se simți vreun moment forțat sau artificial și manipulînd tropii acestora în propriul interes. E un film cameleonic care își delectează publicul pliindu-se parcă pe toate cerințele nerostite ale acestuia, fără a-l lipsi însă și de cîteva momente-șoc ancorate puternic în realitatea cotidiană. Atent construit pînă în cel mai mic detaliu, tăiosul Parazit e mai mult decît filmul potrivit venit la momentul oportun (marchează sfîrșitul unei decade tumultuoase) – e, fără doar și poate, un clasic în devenire.

0 replies on “Parazit, apogeul entertainment-ului”