În țările sovietice, s-a susținut multă vreme că nu există ucigași în serie sau monștri. Regizorul rus Lado Kvataniya și-a găsit inspirația pentru acest dark thriller în faptele criminalului Andrei Cikatilo, supranumit „Măcelarul din Rostov” sau „Spintecătorul roșu”. El a ucis cel puțin 50 de femei între anii 1978 și 1990.
Kvataniya îmbină munca dezordonată a poliției și depravarea cu o narațiune non-liniară, marcată de elipse în timp, flashback-uri și flashforward-uri. Decizia regizorală ajută la accentuarea gravității unui caz neîntâlnit până atunci, adăugând plusul misterului într-o manieră convingătoare. Nikoloz Tavadze îl interpretează pe Issa Davydov, un personaj foarte complex, ofițer superior de investigații pentru divizia de crime majore a parchetului din Uniunea Sovietică.
După o serie de crime brutale, Issa este adus să preia cazul lui Cikatilo, care ajunge să-l consume timp de peste un deceniu de piste false, arestări greșite și un număr de cadavre în continuă creștere. Acțiunea începe în 1991, când Davydov realizează că (probabil) a acuzat bărbatul nepotrivit pentru o serie de crime brutale. Ne întoarcem la sfârșitul anilor ’70, când au început să apară primele cadavre ale femeilor prin păduri.
Toate victimele criminalului au în comun un profil similar: păr scurt, brunet, înalte și slabe. Ucise cu sânge rece, cu același tip de armă, având aceeași „semnătură” pe trupurile lăsate de izbeliște. În paralel, urmărim povestea de la începutul anilor ’90, dar și cum a arătat ancheta haotică a anilor ’80. Davydov acționează ca unul dintre acei detectivi tipici care și-au dedicat viața muncii în timp ce și-au neglijat familiile.
Ce transformă cazul lui Cikatilo într-unul special e situarea lui în categoria celor mai timpurii studii ale ucigașilor în serie, iar crearea unui profil psihologic (sau mai degrabă psihanalitic) al criminalului, pentru a ajuta la capturarea lui, era un concept nou, care abia începea să prindă formă. Cikatilo se dovedește a fi chiar mai rău decât sosia americană Ted Bundy, prin brutalitatea uluitoare și cruzimea cu care execută (și semnează) crimele.
Execuția surprinde nu doar prin oribilitatea cazului, ci și prin lipsa de compentență a autorităților și înseși atrocitățile comise, ajungând la convenția unui film anti-sistem. Totul are loc într-o fază terminală a Uniunii Sovietice, nuanțată în tonuri monocrome și ruginite. Există o lipsă generală de perspective, societatea este într-o dezordine totală, iar poliția se află sub presiunea constantă a superiorilor să rezolve cât mai curând astfel de cazuri, despre care publicul nici măcar nu știe.
Deranjant și pe cât se poate de sumbru, Execuția este un thriller eficient, care te va ține lipit de ecran până la finalul creditelor (poate chiar mai mult). Rulează astăzi de la ora 15:00 la Cinema Victoria și marți, 21 iunie în aceeași locație de la 22:15.